15 definiții pentru seducător (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEDUCĂTÓR, -OÁRE, seducători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care seduce, incită, captivează prin aspect, prin fel de a fi etc.; (persoană) fermecătoare, încântătoare. 2. S. m. Bărbat care abuzează de buna-credință a femeilor, ademenindu-le și seducându-le cu promisiuni înșelătoare; ademenitor, înșelător. – Seduce + suf. -ător.

SEDUCĂTÓR, -OÁRE, seducători, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care seduce, incită, captivează prin aspect, prin fel de a fi etc., (persoană), fermecătoare, încântătoare. 2. S. m. Bărbat care abuzează de buna credință a femeilor, ademenindu-le și seducându-le cu promisiuni înșelătoare; ademenitor, înșelător. – Seduce + suf. -ător.

SEDUCĂTÓR2, -OÁRE, seducători, -oare, adj. 1. Care seduce, încîntă, captivează; fermecător, încîntător, captivant. Se credea frumos, seducător și-și dușmănea colegii din teatru. CAMIL PETRESCU, O. II 109. Era băiat frumos, vioi și seducător la vorbă. VLAHUȚĂ, O. A. III 44. ◊ (Adverbial) Pe scenă tînărul... vorbea seducător și romantic. DUMITRIU. B. F. 162. 2. Care exercită o atracție, o tentație (vinovată); ademenitor, ispititor. V. corupător.

SEDUCĂTÓR1, seducători, s. m. Bărbat care abuzează de buna-credință a femeilor, ademenindu-le cu promisiuni înșelătoare. Biata mea soră... a căzut pe mîna unui vulgar crai, a unui donjuan fără scrupule, a unui seducător primejdios. SEBASTIAN, T. 360. Îi venea să alerge să-l prindă de piept pe mizerabilul seducător, să-l pălmuiască, să-i desfigureze chipul acela frumos, înșelător, care făcuse atîtea victime nenorocite. BART, E. 217. Urmăream, precum știi, pe soția mea și pe seducătorul ei. SLAVICI, O. I 385.

SEDUCĂTÓR, -OÁRE adj. (adesea s.) Care seduce; fermecător, încântător. ♦ Ademenitor; înșelător. [Cf. fr. séducteur].

SEDUCĂTÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care seduce; fermecător; încântător, șarmant. ◊ ademenitor; înșelător. II. s. m. bărbat care săvârșește o seducție. (< seduce + -ător)

SEDUCĂTÓR2 ~i m. Bărbat care seduce. /a seduce + suf. ~ător

SEDUCĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care seduce; în stare să seducă. /a seduce + suf. ~ător

seducător a. care seduce, farmecă: maniere seducătoare. ║ m. cel ce seduce, care induce în eroare.

*seducătór, -oáre adj. Care seduce: maniere seducătoare. Subst. Un seducător.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

seducătór adj. m., s. m., pl. seducătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. seducătoáre

seducătór adj. m., s. m., pl. seducătóri; f. sg. și pl. seducătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SEDUCĂTÓR adj., s. 1. adj. v. încântător. 2. adj. v. ademenitor. 3. adj. atrăgător, (pop. și fam.) nurliu, (pop. fig.) apetisant, lipicios. (O femeie ~oare.) 4. s., adj. ademenitor, amăgitor, înșelător, (rar) momitor, (înv.) balamut, celuitor, prilăstitor, prilesteț. (Un ~ de minore.)

SEDUCĂTOR adj., s. 1. adj. captivant, cuceritor, desfătător, fascinant, fermecător, încîntător, răpitor, (rar) subjugător, (franțuzism) șarmant, (înv.) desfătat, (fig.) delicios, hipnotizant, savuros. (Un spectacol ~.) 2. adj. ademenitor, atrăgător, ispititor, îmbietor, tentant. (O perspectivă ~.) 3. adj. atrăgător, (pop. și fam.) nurliu, (pop. fig.) lipicios. (O femeie ~.) 4. s., adj. ademenitor, amăgitor, înșelător, (rar) momitor, (înv.) balamut, celuitor, prilăstitor, prilesteț. (Un ~ de profesie.)

Seducător ≠ repugnant, repulsiv, respingător, scârbos

Intrare: seducător (s.m.)
seducător substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seducător
  • seducătorul
  • seducătoru‑
plural
  • seducători
  • seducătorii
genitiv-dativ singular
  • seducător
  • seducătorului
plural
  • seducători
  • seducătorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)