8 definiții pentru secătuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SECĂTUIRE, secătuiri, s. f. Acțiunea de a secătui și rezultatul ei. – V. secătui.
SECĂTUIRE, secătuiri, s. f. Acțiunea de a secătui și rezultatul ei. – V. secătui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
secătuire sf [At: CIHAC, I, 252 / Pl: ~ri / E: secătui] 1-7 (Rar) Secare1 (1-3, 10-13). 8 (Fig) Rămânere fără (nici un fel de) mijloace materiale, bogății naturale etc. 9 Consumare (aproape) totală a mijloacelor materiale, a bogățiilor naturale etc. Si: sleire, stoarcere, sugere, istovire, vlăguire, zdrobire, (rar) secare1 (9). 10 (Spc) Epuizare (în cea mai mare parte sau totală) a rezervelor de substanțe minerale dintr-un zăcământ. 11 (Spc) Transformare a unui teren agricol fertil într-unul nefertil sau puțin fertil (prin exploatarea lui nerațională).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SECĂTUIRE, secătuiri, s. f. Acțiunea de a secătui și rezultatul ei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
secătuire s. f., g.-d. art. secătuirii; pl. secătuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
secătuire s. f., g.-d. art. secătuirii; pl. secătuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
secătuire s. f., g.-d. art. secătuirii; pl. secătuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SECĂTUIRE s. v. extenuare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SECĂTUIRE s. epuizare, extenuare, istoveală, istovire, sfîrșeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, vlăguire, (înv. și reg.) slăbie, (înv. livr.) marasm. (Stare de totală ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
secătuire, secătuirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a secătui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: extenuare
etimologie:
- secătui DEX '98 DEX '09