secătuire sf [At: CIHAC, I, 252 / Pl: ~ri / E: secătui] 1-7 (Rar) Secare¹ (1-3, 10-13). 8 (Fig) Rămânere fără (nici un fel de) mijloace materiale, bogății naturale etc. 9 Consumare (aproape) totală a mijloacelor materiale, a bogățiilor naturale etc. Si: sleire, stoarcere, sugere, istovire, vlăguire, zdrobire, (rar) secare¹ (9). 10 (Spc) Epuizare (în cea mai mare parte sau totală) a rezervelor de substanțe minerale dintr-un zăcământ. 11 (Spc) Transformare a unui teren agricol fertil într-unul nefertil sau puțin fertil (prin exploatarea lui nerațională).