10 definiții pentru secui (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECÚI, secui, s. m. Persoană care face parte dintr-o populație maghiarizată, rezultată din amestecul unor populații turcice. – Din magh. székely.

SECÚI, secui, s. m. Persoană care face parte dintr-o populație de limbă turcică asimilată de triburile maghiare pe care le-a însoțit în migrațiunea lor spre Europa și care s-a așezat alături de populația românească în partea de sud-est a Transilvaniei. – Din magh. székely.

SECÚI, secui, s. m. Persoană care face parte dintr-o populație maghiară, locuind în partea de răsărit a Transilvaniei (Regiunea Autonomă Maghiară). (Cu pronunțare regională) Deosebit de aceasta ei erau foarte puțini și săcuii mai mult de opt sute. BĂLCESCU, O. II 255.

secúĭ, -ĭe s. (ung. Székeiv, d. szék, scaun, sediŭ, rezidentă. Teritoriu lor era împărțit odinioară în 5 ținuturĭ, ĭar azĭ în 2 județe). Ungur din răsăritu Ardealuluĭ, pe lîngă Trotuș (Secuiĭ aŭ fost așezațĭ aicĭ de Vladislav cel Sfînt [1080] ca grănicerĭ p. paza Ardealuluĭ)

Săcui pl. sau Székely, neam de Unguri cari locuesc în părțile răsăritene ale Ardealului, pe lângă Trotoș, Șiret și Prut. Regele Ladislau cel Sfânt îi așeză pe la 1080 ca grăniceri pentru paza Transilvaniei. [Ung. SZEK, ținut, țara Săcuilor fiind od. împărțită în cinci ținuturi, azi în două județe]. V. Pretoriul Săcuilor și Târgul Săcuilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

secúi s. m., pl. secúi, art. secúii

secúi s. m., pl. secúi, art. secúii


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

secúi (-i), s. m. – Locuitor din SE Trans., de limbă maghiară și de origine necunoscută. – Var. săcui. Mag. székely.Der. secuiesc, adj. (de secui); secuime, s. f. (comunitate de secui).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SECÚI (cf. magh. székely, germ. Szekler) s. m. Persoană aparținând unei populații rezultate, probabil, din amestecul unor populații turcice, ulterior maghiarizată. Migrând dinspre E, s. s-au alăturat ungurilor în campania de cucerire a C. Panonice (895-896); participând și la cuceririle regilor arpadieni în răsărit, s. s-au așezat, alături de populația românească, în Bihor, apoi pe valea Târnavelor, iar la începutul sec. 13 în marginea estică a Transilvaniei.

Intrare: secui (s.m.)
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secui
  • secuiul
  • secuiu‑
plural
  • secui
  • secuii
genitiv-dativ singular
  • secui
  • secuiului
plural
  • secui
  • secuilor
vocativ singular
  • secuiule
plural
  • secuilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

secui (s.m.)

  • 1. Persoană care face parte dintr-o populație maghiarizată, rezultată din amestecul unor populații turcice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • (Cu pronunțare regională) Deosebit de aceasta ei erau foarte puțini și săcuii mai mult de opt sute. BĂLCESCU, O. II 255.
      surse: DLRLC

etimologie: