sectarism sn [At: LOVINESCU, C. VII, 104 / Pl: ? / E: fr sectarisme] 1 Atitudine de sectar (1-3) Si: sectantism (1). 2 (Pex) Detașare de o grupare, de spiritul general etc. Si: sectantism (2). 3 (Pex) Intoleranță, fanatism manifestate într-un anumit domeniu Si: sectantism (3). 4 (Spc; în mișcarea muncitorească) Atitudine rigidă care implică primejdia ruperii partidului revoluționar de mase, a transformării lui într-un grup închis, restrâns Si: (rar) sectantism (4).

SECTARISM s. n. Spirit, atitudine de sectar, încadrare rigidă în limitele înguste ale convingerilor și intereselor unui grup; atașament exclusivist față de problemele unui sector de activitate sau față de o colectivitate restrînsă. Din poema lui [Lenau] «Savonarola», alăturea cu vederi înalte, iese un suflu de intoleranță, de sectarism. GHEREA, ST. CR. I 175.

SECTARISM s.n. Spirit, atitudine de sectar; îngustime de vederi proprie persoanelor care se mărginesc la interesele lor mărunte. [Cf. fr. sectarisme].

SECTARISM s. n. spirit, atitudine sectară; îngustime de vederi proprie celor care se mărginesc la interesele lor mărunte. (< fr. sectarisme)

SECTARISM n. 1) Atitudine a celui care este sectar. 2) fig. Predominare a intereselor de grup față de cele comune; îngustime de vederi. /<fr. sectarisme

sectarism s. n.

sectarism s. n.

sectarism s. n.