opțiuni
  • info

12 definiții pentru sectar (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECTAR, -Ă, sectari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Partizan intolerant și exclusivit al unei doctrine politice, filosofice sau religioase. 2. Adj. De sectă sau de sectar (1); intolerant față de cei cu alte convingeri; exclusivist. – Din fr. sectaire.

sectar, ~ă [At: NEGULICI, E. I, 221/18 / Pl: ~i, ~e / E: fr sectaire] 1 smf Membru înflăcărat (și intolerant, exclusivist) al unei secte religioase, filozofice sau politice Si: (rar) sectarist (1). 2 smf (Spc) Membru al unei secte eterogene Si: (rar) sectarist (2). 3 smf (Pex) Adept al unei doctrine Si: (rar) sectarist (3). 4 a Care ține de sectă. 5 a Privitor la sectă. 6 a (Pex) Care se detașează de o grupare, de spiritul general. 7 a Care dovedește intoleranță, fanatism într-un anumit domeniu.

SECTAR, -Ă, sectari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Partizan înflăcărat și intolerant al unei doctrine (politice, religioase etc.). 2. Adj. De sectă sau de sectar (1); intolerant față de cei cu alte convingeri; exclusivist. – Din fr. sectaire.

SECTAR1, sectari, s. m. Partizan înflăcărat și intolerant al unei doctrine (religioase, filozofice sau politice). V. sectant. [Doctorul] acum se potolise, deși rămăsese același om de principii rigide, sectar pătimaș. Ideile lui sociale nu intrau în cadrul nici unui partid politic. BART, E. 120. Între cei închiși a fost și un alt soi de oameni... Aceștia sînt sectarii religioși, trimiși la muncă silnică pentru credințele lor religioase. GHEREA, ST. CR. II 227.

SECTAR, -Ă s.m. și f. Adept înflăcărat al unei doctrine. // adj. De sectă; (fig.) exclusivist, intolerant; îngust, mărginit. [Cf. fr. sectaire, rus. sektarískii].

SECTAR, -Ă I. s. m. f. adept înflăcărat al unei doctrine (religioase, filozofice, politice). II. adj. de sectă; (fig.) exclusivist, fanatic, intolerant; sectant. (< fr. sectaire)

SECTAR1 m. și f. Adept înflăcărat și intolerant al unei doctrine (religioase, filozofice sau politice). /<fr. sectaire

sectar m. 1. membrul unei secte religioase; 2. partizan aprig al unei doctrine sau sisteme.

*sectár m. (d. sectă; fr. sectaire). Membru al uneĭ secte. Partizan înverșunat al unuĭ partid, al uneĭ religiunĭ. Adj. Spirit sectar. V. habotnic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sectar2 (deviaționist) s. m., pl. sectari

sectar2 (adept al unei secte) s. m., pl. sectari

sectar s. m., adj. m., pl. sectari; f. sg. sectară, pl. sectare

Intrare: sectar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sectar
  • sectarul
  • sectaru‑
plural
  • sectari
  • sectarii
genitiv-dativ singular
  • sectar
  • sectarului
plural
  • sectari
  • sectarilor
vocativ singular
  • sectarule
  • sectare
plural
  • sectarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sectar, sectarisubstantiv masculin
sectară, sectaresubstantiv feminin

  • 1. Partizan intolerant și exclusivit al unei doctrine politice, filozofice sau religioase. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote [Doctorul] acum se potolise, deși rămăsese același om de principii rigide, sectar pătimaș. Ideile lui sociale nu intrau în cadrul nici unui partid politic. BART, E. 120. DLRLC
    • format_quote Între cei închiși a fost și un alt soi de oameni... Aceștia sînt sectarii religioși, trimiși la muncă silnică pentru credințele lor religioase. GHEREA, ST. CR. II 227. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.