13 definiții pentru sectar (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECTÁR, -Ă, sectari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Partizan intolerant și exclusivit al unei doctrine politice, filosofice sau religioase. 2. Adj. De sectă sau de sectar (1); intolerant față de cei cu alte convingeri; exclusivist. – Din fr. sectaire.

SECTÁR, -Ă, sectari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Partizan înflăcărat și intolerant al unei doctrine (politice, religioase etc.). 2. Adj. De sectă sau de sectar (1); intolerant față de cei cu alte convingeri; exclusivist. – Din fr. sectaire.

SECTÁR1, sectari, s. m. Partizan înflăcărat și intolerant al unei doctrine (religioase, filozofice sau politice). V. sectant. [Doctorul] acum se potolise, deși rămăsese același om de principii rigide, sectar pătimaș. Ideile lui sociale nu intrau în cadrul nici unui partid politic. BART, E. 120. Între cei închiși a fost și un alt soi de oameni... Aceștia sînt sectarii religioși, trimiși la muncă silnică pentru credințele lor religioase. GHEREA, ST. CR. II 227.

SECTÁR2, -Ă, sectari, -e, adj. De sectă, de sectar1; intolerant față de cei din afara unui anumit cerc sau de cei cu alte convingeri; exclusivist. Aha, l-ați și acaparat pentru partid! rîse Baloleanu. Și tot voi ne faceți pe noi sectari! REBREANU, R. I 252. Partizan al vreunei porniri sectare. CARAGIALE, N. F. 8.

SECTÁR, -Ă s.m. și f. Adept înflăcărat al unei doctrine. // adj. De sectă; (fig.) exclusivist, intolerant; îngust, mărginit. [Cf. fr. sectaire, rus. sektarískii].

SECTÁR, -Ă I. s. m. f. adept înflăcărat al unei doctrine (religioase, filozofice, politice). II. adj. de sectă; (fig.) exclusivist, fanatic, intolerant; sectant. (< fr. sectaire)

SECTÁR1 m. și f. Adept înflăcărat și intolerant al unei doctrine (religioase, filozofice sau politice). /<fr. sectaire

SECTÁR2 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de sectă; cu caracter de sectă. 2) Care nu tolerează pe cei cu alte vederi, convingeri. Spirit ~. /<fr. sectaire

sectar m. 1. membrul unei secte religioase; 2. partizan aprig al unei doctrine sau sisteme.

*sectár m. (d. sectă; fr. sectaire). Membru al uneĭ secte. Partizan înverșunat al unuĭ partid, al uneĭ religiunĭ. Adj. Spirit sectar. V. habotnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sectár1 adj. m., pl. sectári; f. sectáră, pl. sectáre

sectár2 (adept al unei secte) s. m., pl. sectári

sectár s. m., adj. m., pl. sectári; f. sg. sectáră, pl. sectáre

Intrare: sectar (adj.)
sectar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sectar
  • sectarul
  • sectaru‑
  • secta
  • sectara
plural
  • sectari
  • sectarii
  • sectare
  • sectarele
genitiv-dativ singular
  • sectar
  • sectarului
  • sectare
  • sectarei
plural
  • sectari
  • sectarilor
  • sectare
  • sectarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)