opțiuni
  • info

11 definiții pentru sectar (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECTAR, -Ă, sectari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Partizan intolerant și exclusivit al unei doctrine politice, filosofice sau religioase. 2. Adj. De sectă sau de sectar (1); intolerant față de cei cu alte convingeri; exclusivist. – Din fr. sectaire.

sectar, ~ă [At: NEGULICI, E. I, 221/18 / Pl: ~i, ~e / E: fr sectaire] 1 smf Membru înflăcărat (și intolerant, exclusivist) al unei secte religioase, filozofice sau politice Si: (rar) sectarist (1). 2 smf (Spc) Membru al unei secte eterogene Si: (rar) sectarist (2). 3 smf (Pex) Adept al unei doctrine Si: (rar) sectarist (3). 4 a Care ține de sectă. 5 a Privitor la sectă. 6 a (Pex) Care se detașează de o grupare, de spiritul general. 7 a Care dovedește intoleranță, fanatism într-un anumit domeniu.

SECTAR, -Ă, sectari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Partizan înflăcărat și intolerant al unei doctrine (politice, religioase etc.). 2. Adj. De sectă sau de sectar (1); intolerant față de cei cu alte convingeri; exclusivist. – Din fr. sectaire.

SECTAR2, -Ă, sectari, -e, adj. De sectă, de sectar1; intolerant față de cei din afara unui anumit cerc sau de cei cu alte convingeri; exclusivist. Aha, l-ați și acaparat pentru partid! rîse Baloleanu. Și tot voi ne faceți pe noi sectari! REBREANU, R. I 252. Partizan al vreunei porniri sectare. CARAGIALE, N. F. 8.

SECTAR, -Ă s.m. și f. Adept înflăcărat al unei doctrine. // adj. De sectă; (fig.) exclusivist, intolerant; îngust, mărginit. [Cf. fr. sectaire, rus. sektarískii].

SECTAR, -Ă I. s. m. f. adept înflăcărat al unei doctrine (religioase, filozofice, politice). II. adj. de sectă; (fig.) exclusivist, fanatic, intolerant; sectant. (< fr. sectaire)

SECTAR2 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de sectă; cu caracter de sectă. 2) Care nu tolerează pe cei cu alte vederi, convingeri. Spirit ~. /<fr. sectaire

*sectár m. (d. sectă; fr. sectaire). Membru al uneĭ secte. Partizan înverșunat al unuĭ partid, al uneĭ religiunĭ. Adj. Spirit sectar. V. habotnic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sectar1 adj. m., pl. sectari; f. sectară, pl. sectare

sectar1 adj. m., pl. sectari; f. sectară, pl. sectare

sectar s. m., adj. m., pl. sectari; f. sg. sectară, pl. sectare

Intrare: sectar (adj.)
sectar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sectar
  • sectarul
  • sectaru‑
  • sectară
  • sectara
plural
  • sectari
  • sectarii
  • sectare
  • sectarele
genitiv-dativ singular
  • sectar
  • sectarului
  • sectare
  • sectarei
plural
  • sectari
  • sectarilor
  • sectare
  • sectarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sectar, sectarăadjectiv

  • 1. De sectă sau de sectar; intolerant față de cei cu alte convingeri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: exclusivist fanatic intolerant mărginit îngust
    • format_quote Aha, l-ați și acaparat pentru partid! rîse Baloleanu. Și tot voi ne faceți pe noi sectari! REBREANU, R. I 252. DLRLC
    • format_quote Partizan al vreunei porniri sectare. CARAGIALE, N. F. 8. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.