opțiuni
  • info

11 definiții pentru sectar (adj.)

din care

Explicative DEX

SECTAR, -Ă, sectari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Partizan intolerant și exclusivit al unei doctrine politice, filosofice sau religioase. 2. Adj. De sectă sau de sectar (1); intolerant față de cei cu alte convingeri; exclusivist. – Din fr. sectaire.

sectar, ~ă [At: NEGULICI, E. I, 221/18 / Pl: ~i, ~e / E: fr sectaire] 1 smf Membru înflăcărat (și intolerant, exclusivist) al unei secte religioase, filozofice sau politice Si: (rar) sectarist (1). 2 smf (Spc) Membru al unei secte eterogene Si: (rar) sectarist (2). 3 smf (Pex) Adept al unei doctrine Si: (rar) sectarist (3). 4 a Care ține de sectă. 5 a Privitor la sectă. 6 a (Pex) Care se detașează de o grupare, de spiritul general. 7 a Care dovedește intoleranță, fanatism într-un anumit domeniu.

SECTAR, -Ă, sectari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Partizan înflăcărat și intolerant al unei doctrine (politice, religioase etc.). 2. Adj. De sectă sau de sectar (1); intolerant față de cei cu alte convingeri; exclusivist. – Din fr. sectaire.

SECTAR2, -Ă, sectari, -e, adj. De sectă, de sectar1; intolerant față de cei din afara unui anumit cerc sau de cei cu alte convingeri; exclusivist. Aha, l-ați și acaparat pentru partid! rîse Baloleanu. Și tot voi ne faceți pe noi sectari! REBREANU, R. I 252. Partizan al vreunei porniri sectare. CARAGIALE, N. F. 8.

SECTAR, -Ă s.m. și f. Adept înflăcărat al unei doctrine. // adj. De sectă; (fig.) exclusivist, intolerant; îngust, mărginit. [Cf. fr. sectaire, rus. sektarískii].

SECTAR, -Ă I. s. m. f. adept înflăcărat al unei doctrine (religioase, filozofice, politice). II. adj. de sectă; (fig.) exclusivist, fanatic, intolerant; sectant. (< fr. sectaire)

SECTAR2 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de sectă; cu caracter de sectă. 2) Care nu tolerează pe cei cu alte vederi, convingeri. Spirit ~. /<fr. sectaire

*sectár m. (d. sectă; fr. sectaire). Membru al uneĭ secte. Partizan înverșunat al unuĭ partid, al uneĭ religiunĭ. Adj. Spirit sectar. V. habotnic.

Ortografice DOOM

sectar1 adj. m., pl. sectari; f. sectară, pl. sectare

sectar1 adj. m., pl. sectari; f. sectară, pl. sectare

sectar s. m., adj. m., pl. sectari; f. sg. sectară, pl. sectare

Intrare: sectar (adj.)
sectar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sectar
  • sectarul
  • sectaru‑
  • sectară
  • sectara
plural
  • sectari
  • sectarii
  • sectare
  • sectarele
genitiv-dativ singular
  • sectar
  • sectarului
  • sectare
  • sectarei
plural
  • sectari
  • sectarilor
  • sectare
  • sectarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sectar, sectarăadjectiv

  • 1. De sectă sau de sectar; intolerant față de cei cu alte convingeri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: exclusivist fanatic intolerant mărginit îngust
    • format_quote Aha, l-ați și acaparat pentru partid! rîse Baloleanu. Și tot voi ne faceți pe noi sectari! REBREANU, R. I 252. DLRLC
    • format_quote Partizan al vreunei porniri sectare. CARAGIALE, N. F. 8. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.