10 definiții pentru secărea secărică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECĂREÁ, secărele, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul (Bromus secalinus).Secară + suf. -ea.

SECĂREÁ, secărele, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul (Bromus secalinus).Secară + suf. -ea.

SECĂREÁ s. f. (Bot.) Chimen, secărică. (Cu pronunțare regională) Fierbe holercă cu zahăr și cu săcărea pisată mărunțel. MARIAN, NA. 54. Săcăreaua sau săcărica... e bună de pus în rachiu. ȘEZ. XV 117.

secărea f. Bot. obsigă. [V. secară].

secăreá f., pl. ele (dim. d. secară). Ovsigă. Chimenn (carum carvi).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!secăreá (plantă) s. f., g.-d. art. secărélei; pl. secăréle, art. secărélele

secăreá s. f., pl. secăréle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SECĂREÁ s. (BOT.; Bromus ramosus) (reg.) iarba-ovăzului, iarba-vântului.

SECĂREÁ s. v. chimen, chimion, molură, obsigă, secară.

secărea s. v. CHIMEN. CHIMION. MOLURĂ. OBSIGĂ. SECARĂ.

SECĂREA s. (BOT.; Bromus ramosus) (reg.) iarba-ovăzului, iarba-vîntului.

Intrare: secărea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secărea
  • secăreaua
plural
  • secărele
  • secărelele
genitiv-dativ singular
  • secărele
  • secărelei
plural
  • secărele
  • secărelelor
vocativ singular
plural
secărică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secări
  • secărica
plural
  • secărele
  • secărelele
genitiv-dativ singular
  • secărele
  • secărelei
plural
  • secărele
  • secărelelor
vocativ singular
plural