9 definiții pentru scăunaș (persoană)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCĂUNAȘ, (1) scăunașe, s. n., (2) scăunași, s. m. 1. S. n. Scăunel. 2. S. m. (Înv.) Negustor de vite sau de cereale; colector (de produse alimentare); comisionar (al unui negustor). [Pr.: scă-u-. – Var.: (reg., 1) scăuieș s. n.] – Scaun + suf. -aș.
scăunaș sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 304/6 / P: scă-u~ / V: (pop) ~uieș, (reg) ~ndeș, ~neș (Pl: ~e, ~uri), ~ămn~, ~ămneș, ~ndeș[1], ~cau~, scaundeș / Pl: ~e sn, ~i sm / E: scaun + -aș] 1-2 (Șhp) Scaun (1) (mic) Si: scăunel (1-2), (pop) scăunenci (1-2), (reg) scăuniș (1-2), scăunuc (1-2), scăunuț (1-2), (îvr) scăunișor (1-2), (îrg) scăunicel (1-2). 3 (Buc; la vârtelniță; îf scăuneș) Scaun (61). 4 (Trs; la car, căruță) Scaun (62). 5 (La vioară) Scaun (87). 6 (Trs; Ban; la car) Vârtej. 7 (Trs; Ban; la car) Piesă de lemn având la capete câte o țepușă, care se pune peste perinoc atunci când se scot lotrele Si: telegău. 8 (Trs) Parte a plugului nedefinită mai îndeaproape. 9 (În trecut) Mijlocitor, prepus (al unui negustor) sau negustor, achizitor de grâne, de diverse produse agricole (de prin sate) sau de vite Vz comisionar (1), misit, samsar. 10 Persoană care strângea zehereaua. 11 (Îvr) Paznic de vie. 12 (Înv) Scăunean (2). 13 (Bot; reg) Garoafă (Dianthus). corectat(ă)
- Variantă consemnată de două ori; una din acestea, incorect tipărită, ar fi varianta scănduș — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCĂUNAȘ, (1) scăunașe, s. n., (2) scăunași, s. m. 1. S. n. Scăunel. 2. S. m. (Înv.) Negustor de vite sau de cereale; colector (de produse alimentare); comisionar (al unui negustor). [Pr.: scă-u- – Var.: (reg., 1) scăuieș s. n.] – Scaun + suf. -aș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SCĂUNAȘ1, scăunași, s. m. (Învechit) Negustor (de vite sau de cereale); colector (de produse alimentare); comisionar. Badea Niculaie, clăcaș din satul Băilești din Dolj, fusese scăunaș, adică comisionarul unui turc din Vidin. GHICA, S. A. 31.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scăunaș n. scaun mic, mai ales de vioară. ║ m. od. 1. negustor de vite; 2. rezident (cf. scaun, 3 și 4).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) scăunáș m. (d. scaun, trunchĭ de tăĭat carnea). Vechĭ. Negustor de vite. Rezident, cel ce ocupă scaunu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scăunaș2 (persoană) (înv.) (desp. scă-u-) s. m., pl. scăunași
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
scăunaș1 (persoană) (înv.) (scă-u-) s. m., pl. scăunași
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scăunaș (persoană) s. m. (sil. scă-u-), pl. scăunași
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: scă-u-naș
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
scăunaș, scăunașisubstantiv masculin
- 1. Negustor de vite sau de cereale; colector (de produse alimentare); comisionar (al unui negustor). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: colector comisionar negustor
- Badea Niculaie, clăcaș din satul Băilești din Dolj, fusese scăunaș, adică comisionarul unui turc din Vidin. GHICA, S. A. 31. DLRLC
-
etimologie:
- Scaun + sufix -aș. DEX '98 DEX '09