9 definiții pentru scăunaș (persoană)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCĂUNAȘ, (1) scăunașe, s. n., (2) scăunași, s. m. 1. S. n. Scăunel. 2. S. m. (Înv.) Negustor de vite sau de cereale; colector (de produse alimentare); comisionar (al unui negustor). [Pr.: scă-u-.Var.: (reg., 1) scăuieș s. n.] – Scaun + suf. -aș.

scăunaș sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 304/6 / P: scă-u~ / V: (pop) ~uieș, (reg) ~ndeș, ~neș (Pl: ~e, ~uri), ~ămn~, ~ămneș, ~ndeș[1], ~cau~, scaundeș / Pl: ~e sn, ~i sm / E: scaun + -aș] 1-2 (Șhp) Scaun (1) (mic) Si: scăunel (1-2), (pop) scăunenci (1-2), (reg) scăuniș (1-2), scăunuc (1-2), scăunuț (1-2), (îvr) scăunișor (1-2), (îrg) scăunicel (1-2). 3 (Buc; la vârtelniță; îf scăuneș) Scaun (61). 4 (Trs; la car, căruță) Scaun (62). 5 (La vioară) Scaun (87). 6 (Trs; Ban; la car) Vârtej. 7 (Trs; Ban; la car) Piesă de lemn având la capete câte o țepușă, care se pune peste perinoc atunci când se scot lotrele Si: telegău. 8 (Trs) Parte a plugului nedefinită mai îndeaproape. 9 (În trecut) Mijlocitor, prepus (al unui negustor) sau negustor, achizitor de grâne, de diverse produse agricole (de prin sate) sau de vite Vz comisionar (1), misit, samsar. 10 Persoană care strângea zehereaua. 11 (Îvr) Paznic de vie. 12 (Înv) Scăunean (2). 13 (Bot; reg) Garoafă (Dianthus). corectat(ă)

  1. Variantă consemnată de două ori; una din acestea, incorect tipărită, ar fi varianta scănduș LauraGellner

SCĂUNAȘ, (1) scăunașe, s. n., (2) scăunași, s. m. 1. S. n. Scăunel. 2. S. m. (Înv.) Negustor de vite sau de cereale; colector (de produse alimentare); comisionar (al unui negustor). [Pr.: scă-u-Var.: (reg., 1) scăuieș s. n.] – Scaun + suf. -aș.

SCĂUNAȘ1, scăunași, s. m. (Învechit) Negustor (de vite sau de cereale); colector (de produse alimentare); comisionar. Badea Niculaie, clăcaș din satul Băilești din Dolj, fusese scăunaș, adică comisionarul unui turc din Vidin. GHICA, S. A. 31.

scăunaș n. scaun mic, mai ales de vioară. ║ m. od. 1. negustor de vite; 2. rezident (cf. scaun, 3 și 4).

1) scăunáș m. (d. scaun, trunchĭ de tăĭat carnea). Vechĭ. Negustor de vite. Rezident, cel ce ocupă scaunu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scăunaș2 (persoană) (înv.) (desp. scă-u-) s. m., pl. scăunași

scăunaș1 (persoană) (înv.) (scă-u-) s. m., pl. scăunași

scăunaș (persoană) s. m. (sil. scă-u-), pl. scăunași

Intrare: scăunaș (persoană)
  • silabație: scă-u-naș info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scăunaș
  • scăunașul
  • scăunașu‑
plural
  • scăunași
  • scăunașii
genitiv-dativ singular
  • scăunaș
  • scăunașului
plural
  • scăunași
  • scăunașilor
vocativ singular
  • scăunașule
  • scăunașe
plural
  • scăunașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scăunaș, scăunașisubstantiv masculin

  • 1. învechit Negustor de vite sau de cereale; colector (de produse alimentare); comisionar (al unui negustor). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Badea Niculaie, clăcaș din satul Băilești din Dolj, fusese scăunaș, adică comisionarul unui turc din Vidin. GHICA, S. A. 31. DLRLC
etimologie:
  • Scaun + sufix -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.