opțiuni
  • info
16 definiții pentru scălâmb

Explicative DEX

SCĂLÂMB, -Ă, scălâmbi, -e, adj. (Pop. și fam.; despre ființe; adesea substantivat) Cu membrele strâmbe, sucite; schimonosit. ♦ (Despre încălțăminte) Deformat, scâlciat. – Et. nec.

scălâmb, ~ă a [At: HELIADE, O. I, 174 / P: ~bă-ia / V: (înv) ~limb, (nob) scalamb / Pl: ~i, ~e / E: nct] 1 (Pfm; d. ființe sau părți ale copului lor) Scălâmbăiat (1). 2 (D. manifestări fizice ale ființelor; pex) Scălâmbăiat (2). 3 (D. obiecte, mai ales d. încălțăminte) Care s-a deformat (prin uzură).

SCĂLÂMB, -Ă, scălâmbi, -e, adj. (Pop. și fam.; despre ființe; adesea substantivat) Cu membrele strâmbe, sucite; schimonosit. ♦ (Despre încălțăminte) Deformat, scâlciat. – Et. nec.

SCĂLÂMB ~ă (~i, ~e) rar 1) (despre ființe) Care are membrele strâmbe; sucit. 2) (despre încălțăminte) Care și-a pierdut forma inițială; scâlciat; șonțit. /Orig. nec

scălâmb m. om sucit. [Cf. sicilian SCALEMBRU, sucit].

scalamb, ~ă a vz scălâmb

scălimb a vz scălâmb

SCĂLÎMB, -Ă, scălîmbi, -e, adj. (Despre ființe, adesea substantivat) Cu membrele corpului strîmbe, sucite, schimonosite. S-a uitat lung la el: «Ascultă, măi scălîmbule!». POPA, V. 269. ♦ (Despre încălțăminte) Scîlciat, deformat. Zîmbi... punîndu-și mîna pe umărul lui Dadaci Nicolaie, care șchiopăta în niște bocanci scălîmbi. CAMILAR, N. I 155. Opincile, din piele de porc, păroase, se tot ascundeau una după alta, ca rușinate că-s așa de mari și de scălîmbe. id. ib. II 367.

1) scălîmb și scalîmb, -ă adj. (d. scălimb 2. Cp. și cu tălimb). Strîmb spre interior: picĭoare scălîmbe. Cu picĭoarele strîmbe în ăuntru: cal scălîmb. – Uniĭ zic scălîmb afară îld. haĭtiș. – V. haĭtiș.

Ortografice DOOM

scălâmb (pop., fam.) adj. m., pl. scălâmbi; f. scălâmbă, pl. scălâmbe

scălâmb (pop., fam.) adj. m., pl. scălâmbi; f. scălâmbă, pl. scălâmbe

scălâmb adj. m., pl. scălâmbi; f. sg. scălâmbă, pl. scălâmbe

Etimologice

SCĂLÎMB, SCĂLÎMBĂ, scălîmbi, scălîmbe, adj. Strîmb. (din zgîmboi1; sau din gr. σκαληνός prin încrucișare cu lat. strambus; cf. it. scalembro)

Argou

scălâmb, -ă, scălâmbi, -e adj. 1. (pop. – d. ființe) cu membre strâmbe / sucite; schimonosit 2. (d. încălțăminte) deformat, scâlciat

Sinonime

SCĂLÂMB adj. v. deformat, diform, hidos, hâd, monstruos, pocit, respingător, schimonosit, scâlciat, slut, strâmb, strâmbat, urât.

scălîmb adj. v. DEFORMAT. DIFORM. HIDOS. HÎD. MONSTRUOS. POCIT. RESPINGĂTOR. SCHIMONOSIT. SCÎLCIAT. SLUT. STRÎMB. STRÎMBAT. URÎT.

Intrare: scălâmb
scălâmb adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scălâmb
  • scălâmbul
  • scălâmbu‑
  • scălâmbă
  • scălâmba
plural
  • scălâmbi
  • scălâmbii
  • scălâmbe
  • scălâmbele
genitiv-dativ singular
  • scălâmb
  • scălâmbului
  • scălâmbe
  • scălâmbei
plural
  • scălâmbi
  • scălâmbilor
  • scălâmbe
  • scălâmbelor
vocativ singular — —
plural — —
scalamb
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scălimb
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scălâmb, scălâmbăadjectiv

  • 1. popular familiar adesea substantivat (Despre ființe) Cu membrele strâmbe, sucite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: schimonosit sucit
    • format_quote S-a uitat lung la el: «Ascultă, măi scălîmbule!». POPA, V. 269. DLRLC
    • 1.1. Despre încălțăminte: deformat, scâlciat, șonțit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: deformat scâlciat șonțit
      • format_quote Zîmbi... punîndu-și mîna pe umărul lui Dadaci Nicolaie, care șchiopăta în niște bocanci scălîmbi. CAMILAR, N. I 155. DLRLC
      • format_quote Opincile, din piele de porc, păroase, se tot ascundeau una după alta, ca rușinate că-s așa de mari și de scălîmbe. CAMILAR, N. II 367. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.