scâlciere sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / P: ~ci-e~ / V: (înv) scălcei~, scălciare, ~ciare / Pl: ~ri / E: scâlcia] 1 Tocire (într-o parte) a tălpii sau tocului de la încălțăminte. 2 (Pgn) Deformare prin uzură. 3 (Fig) Degradare (14). 4 (Pgn; d. lucruri) Schimbare în rău a formei, aspectului. 5 (Fig; d. limbă, scriere, cuvinte etc.) Pronunțare sau scriere incorectă Si: stâlcire. 6 (Îvr; îf scălciere) Împingere (cu piciorul). 7 (Trs; Ban) Clătinare (2). 8 (Trs) Zdruncinare.

scălceiere sf vz scâlciere

scălciare sf vz scâlciere

scâlciare sf vz scâlciere

scâlciere s. f., g.-d. art. scâlcierii; pl. scâlcieri

SCÂLCIERE s. 1. deformare, strâmbare. (~ a pantofilor, din cauza uzurii.) 2. tocire. (~ tocului de la pantofi.) 3. v. stâlcire.

SCÎLCIERE s. 1. deformare, strîmbare. (~ a pantofilor din cauza uzurii.) 2. tocire. (~ tocului.) 3. deformare, denaturare, pocire, pocit, schimonoseală, schimonosire, schimonosit, stîlcire, stîlcit, stropșire, stropșit. (~ a cuvintelor unei limbi, cînd vorbește.)