scâlciere sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / P: ~ci-e~ / V: (înv) scălcei~, scălciare, ~ciare / Pl: ~ri / E: scâlcia] 1 Tocire (într-o parte) a tălpii sau tocului de la încălțăminte. 2 (Pgn) Deformare prin uzură. 3 (Fig) Degradare (14). 4 (Pgn; d. lucruri) Schimbare în rău a formei, aspectului. 5 (Fig; d. limbă, scriere, cuvinte etc.) Pronunțare sau scriere incorectă Si: stâlcire. 6 (Îvr; îf scălciere) Împingere (cu piciorul). 7 (Trs; Ban) Clătinare (2). 8 (Trs) Zdruncinare.