SCUZABIL, -Ă, scuzabili, -e, adj. Care poate fi scuzat, iertat, trecut cu vederea.- Din it. scusabile. Cf. fr. excusable.

scuzabil, ~ă a [At: MAG. IST. I, 255/22 / V: (îvr) esc~ (S și: escusabil) / Pl: ~i, ~e / E: it scusabile] (D. fapte, gesturi, comportări etc. de obicei reprobabile, d. erori etc.) 1 Care poate fi motivat Si: justificabil. 2 Care poate fi trecut cu vederea, scuzat, iertat Si: (frî) pardonabil. 3 Care poate fi acceptat ca scuză (4).

SCUZABIL, -Ă, scuzabili, -e, adj. Care poate fi scuzat, iertat, trecut cu vederea. – Din it. scusabile. Cf. fr. excusable.

SCUZABIL, -Ă, scuzabili, -e, adj. Care poate fi scuzat, iertat, trecut cu vederea. Chiar jaful pe care... îl face Mavrogheni prin chiar ostașii săi, i se pare scuzabil, în asemenea împrejurări. IORGA, L. II 115.

SCUZABIL, -Ă adj. Care poate, care merită a fi scuzat. [Cf. it. scusabile, fr. excusable].

SCUZABIL, -Ă adj. care poate, merită a fi scuzat. (< it. scusabile, fr. excusable)

SCUZABIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi scuzat; în stare să fie scuzat. /<it. scusabile

scuzabil a. care poate fi scuzat.

*scuzabíl, -ă adj. (it. scusábile, fr. excusable). Care poate fi scuzat: o greșală scuzabilă.

scuzabil adj. m., pl. scuzabili; f. scuzabilă, pl. scuzabile

scuzabil adj. m., pl. scuzabili; f. scuzabilă, pl. scuzabile

scuzabil adj. m., pl. scuzabili; f. sg. scuzabilă, pl. scuzabile

SCUZABIL adj. justificabil, motivabil. (Un argument ~.)

SCUZABIL adj. justificabil, motivabil. (Un argument ~.)

Scuzabil ≠ nescuzabil