10 definiții pentru scutur


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÚTUR s. n. (Rar) Faptul de a (se) scutura; mișcare care provoacă o cădere. – Din scutura (derivat regresiv).

SCÚTUR s. n. (Rar) Faptul de a (se) scutura; mișcare care provoacă o cădere. – Din scutura (derivat regresiv).

scutur1 sn [At: ALECSANDRI, POEZII, 241 / Pl: ? / E: pvb scutura] (Rar) 1 Scuturare (1) . 2 (Spc) Suflare (ușoară) de vânt Si: adiere (1). 3 Scuturare (10, 14).

SCÚTUR (1) s. n., (2) scuturi, s. m. 1. Faptul de a (se) scutura; mișcare care provoacă o cădere. Florile-și pierd roua l-al zefirului scutur. ALECSANDRI, P. III 241. 2. Faptul de a tremura; tremurătură, fior. Așa scutur l-a găsit, că-i clănțăneau dinții ca mărgelele. La TDRG. Pe la miez de noapte, Mă găsesc scuturi de moarte. SEVASTOS, C. 117.

SCÚTUR (1) s. n., (2) scuturi, s. m. 1. Faptul de a (se) scutura; mișcare care provoacă o cădere. 2. Tremurătură, fior. – Postverbal al lui scutura.

scutur n. 1. bătaia vântului: florile își pierd roua l’al zefirului scutur AL.; 2. tremuriciu: așa scutur l’a găsit. [Abstras din scuturà].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCÚTUR s. v. adiere, boare, fior, friguri, frisoane, pală, scuturătură, suflare, suflu, tremur, tremurătură, tremurici, undă.

scutur s. v. ADIERE. BOARE. FIOR. FRIGURI. FRISOANE. PALĂ. SCUTURĂTURĂ. SUFLARE. SUFLU. TREMUR. TREMURĂTURĂ. TREMURICI. UNDĂ.

Intrare: scutur
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scutur
  • scuturul
  • scuturu‑
plural
  • scuturi
  • scuturii
genitiv-dativ singular
  • scutur
  • scuturului
plural
  • scuturi
  • scuturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)