10 definiții pentru scuturătoare
Explicative DEX
SCUTURĂTOARE, scuturători, s. f. Măturică de pene cu care se scutură praful. – Scutura + suf. -ătoare.
SCUTURĂTOARE, scuturători, s. f. Măturică de pene cu care se scutură praful. – Scutura + suf. -ătoare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
SCUTURĂTOARE, (1, 2) scuturători, (3) scuturătoare, s. f. 1. Cutie în care curg grăunțele din coșul morii și ale cărei mișcări reglează căderea lor între pietre; teica morii. 2. Măturică de pene cu care se scutură praful. Îl pufuiește, pentru colb, cu scuturătoarea făcută din pene. GÎRLEANU, la CADE. 3. (Rar) Scrumieră. Umplea văzduhul de fum, și scuturătoarele de capete de țigări. D. ZAMFIRESCU, R. 130.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCUTURĂTOARE ~ori f. 1) Mătură pentru scuturat praful. 2) Teica morii. /a scutura + suf. ~ătoare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scuturătoare f. teica morii.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scuturătoáre f., pl. orĭ. Unealtă de scuturat (ca împletitura de trestie marină de scuturat covoarele), numită și bătătoare și trapașcă. Dobr. Covătica mișcătoare în care curg grăunțele din coș în ainte de a trece între petrele moriĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
scuturătoare s. f., g.-d. art. scuturătorii; pl. scuturători
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
scuturătoare s. f., g.-d. art. scuturătorii; pl. scuturători
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scuturătoare s. f., g.-d. art. scuturătorii; pl. scuturători
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
SCUTURĂTOARE s. v. scrumieră, sită, teică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scuturătoare s. v. SCRUMIERĂ. SITĂ. TEICĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F116) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
scuturătoare, scuturătorisubstantiv feminin
- 1. Măturică de pene cu care se scutură praful. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Îl pufuiește, pentru colb, cu scuturătoarea făcută din pene. GÎRLEANU, la CADE. DLRLC
-
- 3. Scrumieră. DLRLCsinonime: scrumieră
- Umplea văzduhul de fum, și scuturătoarele de capete de țigări. D. ZAMFIRESCU, R. 130. DLRLC
- comentariu Pentru acest sens indică forma de plural scuturătoare. DLRLC
-
etimologie:
- Scutura + -ătoare. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.