8 definiții pentru scurtă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÚRTĂ1, scurte, s. f. Haină groasă (de obicei vătuită sau îmblănită), lungă pînă deasupra genunchilor. În scurte vătuite și cizme de cauciuc. DUMITRIU, P. F. 66. Un mînz de copil se ținea după el. Era numai cu scurta, în capul gol și cu picioarele goale. SANDU-ALDEA, U. P. 91.

SCURTĂ2, scurte, s. f. (Popular) Inflamație a ganglionilor de la subsuoară sau de la vintre (provocată de o rană sau de o infecție). Ho! că fac scurtă la mînă. DELAVRANCEA, O. II 96.

scurtă f. pl. Mold. umflături la subsuoară. [Origină necunoscută].

scurtă f. Mold. scurteică: cu scurtele de șăiac.

scúrtă f., pl. e (d. scurt, pin aluz. la scurtarea saŭ împedecarea mișcărilor). Vest. Adenită. V. udmă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scúrtă s. f., g.-d. art. scúrtei; pl. scúrte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCURTĂ s. (MED.) uimă, (reg.) moimă, (Mold.) boșoalcă.

Intrare: scurtă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scurtă
  • scurta
plural
  • scurte
  • scurtele
genitiv-dativ singular
  • scurte
  • scurtei
plural
  • scurte
  • scurtelor
vocativ singular
plural