11 definiții pentru scuipare scuipire scupiere scupire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCUIPÁRE s. f. Acțiunea de a scuipa și rezultatul ei. – V. scuipa.

scuipare sf [At: NEAGOE, ÎNV. 151/3 / V: (înv) ~pire, ~upiere, ~upire / Pl: ~pări / E: scuipa] 1 Eliminare de salivă din gură printr-o mișcare specifică a buzelor și a limbii Si: scuipătură (1), expectorare. 2 (Pop; îs) ~ de sânge Hemoptizie. 3-4 Aruncare de scuipat1 (4) asupra (sau în urma) cuiva sau a ceva (sau simulare a gestului respectiv) în semn de batjocorire, de înjosire, de dispreț. 5 (Fig) Înjosire. 6 (Fig) Dispreț (1). 7 (Îvr; ccr; îf scuipire) Scuipat1 (4).

SCUIPÁRE, scuipări, s. f. Acțiunea de a scuipa și rezultatul ei. – V. scuipa.

SCUIPÁRE, scuipări, s. f. Faptul de a scuipa; scuipat1 (1).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scuipáre s. f., g.-d. art. scuipắrii

scuipáre s. f., g.-d. art. scuipării; pl. scuipări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCUIPARE DE SÂNGE s. v. hemoptizie.

scuipare de sînge s. v. HEMOPTIZIE.

Intrare: scuipare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scuipare
  • scuiparea
plural
  • scuipări
  • scuipările
genitiv-dativ singular
  • scuipări
  • scuipării
plural
  • scuipări
  • scuipărilor
vocativ singular
plural
scuipire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scupiere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scupire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.