SCUIPARE s. f. Acțiunea de a scuipa și rezultatul ei. – V. scuipa.

scuipare sf [At: NEAGOE, ÎNV. 151/3 / V: (înv) ~pire, ~upiere, ~upire / Pl: ~pări / E: scuipa] 1 Eliminare de salivă din gură printr-o mișcare specifică a buzelor și a limbii Si: scuipătură (1), expectorare. 2 (Pop; îs) ~ de sânge Hemoptizie. 3-4 Aruncare de scuipat¹ (4) asupra (sau în urma) cuiva sau a ceva (sau simulare a gestului respectiv) în semn de batjocorire, de înjosire, de dispreț. 5 (Fig) Înjosire. 6 (Fig) Dispreț (1). 7 (Îvr; ccr; îf scuipire) Scuipat¹ (4).

SCUIPARE, scuipări, s. f. Acțiunea de a scuipa și rezultatul ei. – V. scuipa.

SCUIPARE, scuipări, s. f. Faptul de a scuipa; scuipat¹ (1).

scuipire sf vz scuipare

scupiere sf vz scuipare

scupire sf vz scuipare

scuipare s. f., g.-d. art. scuipării

scuipare s. f., g.-d. art. scuipării

scuipare s. f., g.-d. art. scuipării; pl. scuipări

SCUIPARE DE SÂNGE s. v. hemoptizie.

scuipare de sînge s. v. HEMOPTIZIE.