11 definiții pentru scuar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCUÁR, scuaruri, s. n. Mică grădină publică aflată de obicei la o încrucișare de străzi sau în mijlocul unei piețe. – Din fr. square.

SCUÁR, scuaruri, s. n. Mică grădină publică aflată de obicei la o încrucișare de străzi sau în mijlocul unei piețe. – Din fr. square.

SCUAR, scuaruri, s. n. Mică grădină, de obicei cu copaci și cu bănci, aflată într-o piață publică sau la o răspîntie de străzi. Pe locul fostelor maidane înfloresc parcuri noi, grădini, scuaruri. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2813.

SCUÁR s.n. (Anglicism) Mică grădină situată în mijlocul unei piețe publice sau la o răspântie de străzi. ♦ (P. ext.) Zonă verde care separă cele două sensuri de circulație ale unei autostrăzi. [Pron. scuar, pl. -uri. / < fr., engl. square – piață pătrată].

SCUAR s. n. mică grădină în mijlocul unei piețe publice sau la o răspântie de străzi. ◊ (p. ext.) zonă verde care separă cele două sensuri de circulație ale unei autostrăzi. (< fr. square)

SCUÁR ~uri n. Mică grădină publică în zona orașului (de obicei, la răspântie); spațiu verde. /<fr. square

* scŭar n., pl. urĭ (fr. square, d. engl. square, adică „pătrat”). Grădină publică maĭ mică în mijlocu orașuluĭ (Se zice maĭ des parc).

squar n. (cit. scuar), grădină îngrădită în mijlocul unei piețe publice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scuar s. n., pl. scuáruri (scua-)

scuár s. n., pl. scuáruri

Intrare: scuar
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scuar
  • scuarul
  • scuaru‑
plural
  • scuaruri
  • scuarurile
genitiv-dativ singular
  • scuar
  • scuarului
plural
  • scuaruri
  • scuarurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)