10 definiții pentru scruntar (pl. -e) scrunt scrunțar scrutar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scruntar [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 20r/2 / V: (înv) ~utar, (reg) scrunt (Pl: scrunturi), ~nțar / Pl: ~e și (rar) ~uri / E: nct] (Reg) 1 sn Loc nisipos sau pietros (la marginea mării sau a unui râu, a unei bălți etc.) Si: (înv) scruntărie, scruntărire (2). 2 sn (Reg) Loc ridicat Si: dâmb. 3 sn (Reg; spc) Râpă cu pietre, formată de șuvoiul apelor. 4 sn (Reg; îs) ~ de pădure Pâlc de pădure Si: pădurice. 5 a Curat (8).

SCRUNTÁR, scruntare, s. n. (Mold.; învechit) Loc nisipos, pietros, la marginea mării sau a unui rîu. Ca și pe vremea celui dintăi pescar, Moldova fremăta strălucită în asfințitul de soare; scruntarele și prundurile erau singuratice și pustii. SADOVEANU, Î. A. 26. Luntrașii de la malul stîng au venit să ia odgonul podului umblător, ducîndu-l și legîndu-l la cea mai bătrînă salcie din scruntarul de subt rîpa Movilăului. id. N. P. 218. – Pl. și: scruntaruri (I. IONESCU, P. 405).

SCRUNTÁR, scruntare, s. n. (Înv. și reg.) Loc nisipos, pietros, la marginea mării sau a unui râu.

scruntár n., pl. e (cp. cu scrunțar, grind, crint, scrîntesc, prund, cu got. gruntu-, germ. grund, teren, fond, grunt, și cu litv. krântas, mal rîpos). Vechĭ. Loc nisipos, banc de nisip. Azĭ. Mold. ș. a. Insulă, ostrov, grind, prund: gîrle printre scruntare (Sadov. VR. 1922, 11, 164), năboirea apelor care cuprinseră tot scruntaru (Sov. 194), jălindu-șĭ bărbatu, rămas în scruntaru moriĭ (199). – Vechĭ și scruntărire. V. banc.

scrunțár n., pl. e (rudă cu scruntar și zgrunțurĭ). Teren zgrunțuros (plin de gloduri saŭ bolovanĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scruntár s. n., pl. scruntáre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scruntár, scruntáre și scruntáruri, s.n. (reg.) 1. loc nisipos sau pietros; scruntărie. 2. loc ridicat, dâmb. 3. râpă cu pietre, făcută de șuvoiul apelor. 4. (în sintagma) scruntar de pădure = pădurice; pâlc de pădure. 5. (adj.) curat.

Intrare: scruntar (pl. -e)
scruntar (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scruntar
  • scruntarul
  • scruntaru‑
plural
  • scruntare
  • scruntarele
genitiv-dativ singular
  • scruntar
  • scruntarului
plural
  • scruntare
  • scruntarelor
vocativ singular
plural
scrunt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scrunțar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scrutar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)