Definiția cu ID-ul 427243:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
scruntar, scruntare și scruntaruri, s.n. (reg.) 1. loc nisipos sau pietros; scruntărie. 2. loc ridicat, dâmb. 3. râpă cu pietre, făcută de șuvoiul apelor. 4. (în sintagma) scruntar de pădure = pădurice; pâlc de pădure. 5. (adj.) curat.