10 definiții pentru scrântit sclântit sclintit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCRÂNTÍT, -Ă, scrântiți, -te, adj. 1. (Despre membre, oase, încheieturi) Deplasat din articulație; luxat. 2. Fig. (Despre oameni) Dezechilibrat mintal; nebun, țicnit. – V. scrânti.

SCRÂNTÍT, -Ă, scrântiți, -te, adj. 1. (Despre membre, oase, încheieturi) Deplasat din articulație; luxat. 2. Fig. (Despre oameni) Dezechilibrat mintal; nebun, țicnit. – V. scrânti.

sclântit, ~ă a vz scrântit

sclintit, ~ă a vz scrântit

SCLINTÍ vb. IV v. scrânti.

SCLINTÍT, -Ă adj. v. scrîntit.

SCRÎNTÍT, -Ă, scrîntiți, -te, adj. 1. (Despre oase, încheieturi, membre) Scos, deplasat din articulație; luxat. Mînă scrîntită.Fig. Deformat, alterat. Porni axionul, de unde lăsase cu vocea zgîriată și cam scrîntită de ciudă. STĂNOIU, C. I 196. 2. Fig. (Despre oameni și despre facultățile lor mintale) Dezechilibrat, tulburat, nebun. Îmi declară pe față, cu mînie, că sînt scrîntit. VORNIC, P. 13. Ca toate mahalalele, își avea și a voastră făpturile ei, cu trupuri mutilate și cu mintea scrîntită. PAS, Z. I 54. – Variante: scrintít, -ă (la TDRG), sclintít,-ă (SBIERA, P. 318) adj.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCRÂNTÍT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

SCRÎNTIT adj. (MED.) deplasat, dezarticulat, dislocat, luxat, sucit, (rar) răsucit, (prin vestul Munt.) proclintit. (Os ~.)

scrîntit adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

scrântit, -ă, scrântiți, -te adj. (d. oameni) nebun, dement

Intrare: scrântit
scrântit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scrântit
  • scrântitul
  • scrântitu‑
  • scrânti
  • scrântita
plural
  • scrântiți
  • scrântiții
  • scrântite
  • scrântitele
genitiv-dativ singular
  • scrântit
  • scrântitului
  • scrântite
  • scrântitei
plural
  • scrântiți
  • scrântiților
  • scrântite
  • scrântitelor
vocativ singular
plural
sclântit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sclintit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sclintit
  • sclintitul
  • sclintitu‑
  • sclinti
  • sclintita
plural
  • sclintiți
  • sclintiții
  • sclintite
  • sclintitele
genitiv-dativ singular
  • sclintit
  • sclintitului
  • sclintite
  • sclintitei
plural
  • sclintiți
  • sclintiților
  • sclintite
  • sclintitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)