7 definiții pentru scorojire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCOROJÍRE, scorojiri, s. f. Faptul de a se scoroji.V. scoroji.

SCOROJÍRE, scorojiri, s. f. Faptul de a se scoroji.V. scoroji.

scorojire sf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~ri / E: scoroji] 1 Deformare (sau cojire, crăpare etc.) (la suprafață) din cauza uscării excesive (sau din cauza căldurii, a prelucrării necorespunzătoare etc.) Si: deteriorare, (pop) sfarogeală (3), (fam) scofâlceală (2), scofâlcire (2). 2 (Reg) Răscoacere. 3 Degradare a vopselelor, a tencuielilor sau a obiectelor pe care acestea sunt aplicate (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu Si: cojire, coșcovire. 4 Cojire a pielii corpului unor ființe (mai ales a oamenilor). 5 Zbârcire a pielii corpului unor ființe (mai ales a oamenilor) din cauza uscăciunii, a deshidratării etc.

SCOROJÍRE, scorojiri, s. f. Faptul de a se scoroji.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scorojíre s. f., g.-d. art. scorojírii; pl. scorojíri

scorojíre s. f., g.-d. art. scorojírii; pl. scorojíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCOROJÍRE s. v. coșcovire.

SCOROJIRE s. burdușire, cojire, coșcovire, (pop. și fam.) scofîlcire. (~ unui perete.)

Intrare: scorojire
scorojire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scorojire
  • scorojirea
plural
  • scorojiri
  • scorojirile
genitiv-dativ singular
  • scorojiri
  • scorojirii
plural
  • scorojiri
  • scorojirilor
vocativ singular
plural

scorojire

etimologie:

  • vezi scoroji
    surse: DEX '98 DEX '09