9 definiții pentru scornitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCORNITÚRĂ, scornituri, s. f. 1. Afirmație falsă, cu intenția de a induce în eroare, scorneală, minciună; zvon 2. (Pop.) Ceea ce plăsmuiește, inventează, concepe cineva. – Scorni + suf. -tură.

SCORNITÚRĂ, scornituri, s. f. 1. Afirmație falsă, de rea-credință, scorneală, minciună; zvon 2. (Pop.) Ceea ce plăsmuiește, inventează, concepe cineva. – Scorni + suf. -tură.

SCORNITÚRĂ, scornituri, s. f. (Mai ales la pl.) Afirmație falsă și de rea-credință; minciună. Tata a spus la cîrciumă, unde oamenii începuseră să-l ocolească pe Iancu: nu vă mai băgați în cap scornituri. PAS, Z. I 62. Tot ce s-a spus au fost scornituri. SADOVEANU, P. S. 186. Ia lasă, lasă, cinstite părinte; nu mai umbla și sfinția-ta cu scornituri de-aceste chiar în ziua de lăsatul-secului. CREANGĂ, A. 94.

scornitură f. lucru scornit: plăsmuire, născocitură.

scornitúră f., pl. ĭ. Lucru scornit, născocitură, invențiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scornitúră (rar) s. f., g.-d. art. scornitúrii; pl. scornitúri

scornitúră s. f., g.-d. art. scornitúrii; pl. scornitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCORNITÚRĂ s. 1. v. invenție. 2. v. minciună.

SCORNITU s. 1. creație, invenție, născocire, plăsmuire, (pop.) iscodeală, iscodenie, iscoditură. (O ~ a imaginației sale.) 2. invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnire, (fam.) balivernă, brașoavă, (fam. fig.) basm, gogoașă, tromboane (pl.). (Tot ce-a spus e o simplă ~.)

Intrare: scornitură
scornitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scornitu
  • scornitura
plural
  • scornituri
  • scorniturile
genitiv-dativ singular
  • scornituri
  • scorniturii
plural
  • scornituri
  • scorniturilor
vocativ singular
plural