6 definiții pentru scormonitor (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCORMONITÓR, -OÁRE, scormonitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care scormonește; fig. (în special) care caută să pătrundă, să cerceteze, să iscodească pentru a afla, a descoperi, a înțelege ceva. 2. S. n. Piesă metalică în formă de gheară aplicată la unele pluguri, pentru a scormoni pământul dedesubtul brazdei. – Scormoni + suf. -tor.

SCORMONITÓR, -OÁRE, scormonitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care scormonește; fig. (în special) care caută să pătrundă, să cerceteze, să iscodească pentru a afla, a descoperi, a înțelege ceva. 2. S. n. Piesă metalică în formă de gheară aplicată la unele pluguri, pentru a scormoni pământul dedesubtul brazdei. – Scormoni + suf. -tor.

scormonitor, ~oare [At: I. IONESCU, C. 158/23 / V: (înv) ~oli~ / Pl: ~i, ~oare / E: scormoni + -tor] 1-2 smf, a (Ființă) care sapă gropi, șanțuri în pământ sau în alte materii solide, în mod superficial și dezordonat Si: (rar) scotocitor (1-2), scurmător (1-2), (îvp; fam) scociorâtor (1), (îrg) scârmănător, scorbelitor (1), scobârlitor, (reg) scârmocitor (1), scobărlitor, răcălitor2, râcâitor1 (1). 3-4 smf, a (Ființă) care aruncă în toate părțile pământ sau alte materii solide pentru a pătrunde, pentru a găsi ceva în interior, pentru a realiza ceva etc. Si: (rar) scotocitor (3-4), scurmător (3-4), (îvp; fam) scociorâtor (2), (îrg) scârmănător, scorbelitor (2), (reg) scârmocitor (2), răcălitor2, râcâitor1 (1). 5 sn Piesă metalică în formă de gheară, care se aplică la unele pluguri, pentru a scormoni (2) pământul de sub brazdă. 6 sn (Pex) Instrument agricol prevăzut cu un scormonitor (5). 7-8 smf, a (Persoană) care cercetează peste tot răvășind, răscolind (pentru a găsi sau a scoate la iveală ceva) Si: scotocitor (5-6). 9 a (Fig; d. privire) Care caută să pătrundă, să surprindă ceva. 10-11 smf, a (Pex) ; (Persoană) care analizează cu atenție până la cel mai mic detaliu Si: cercetător (11-12). 12 sm (Orn; reg; îc) ~-de-pietriș Pietroșel (Arenaria interpres).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scormonitór1 adj. m., pl. scormonitóri; f. sg. și pl. scormonitoáre

scormonitór adj. m., pl. scormonitóri; f. sg. și pl. scormonitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCORMONITÓR adj. 1. v. atent. 2. v. perspicace.

SCORMONITOR adj. 1. atent, cercetător, iscoditor, pătrunzător, scotocitor, scrutător, sfredelitor, străpungător. (Un ochi ~.) 2. ager, clarvăzător, iscoditor, observator, pătrunzător, perspicace, scrutător, sfredelitor, străbătător, subtil, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascuțit. (O minte ~.)

Intrare: scormonitor (adj.)
scormonitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scormonitor
  • scormonitorul
  • scormonitoru‑
  • scormonitoare
  • scormonitoarea
plural
  • scormonitori
  • scormonitorii
  • scormonitoare
  • scormonitoarele
genitiv-dativ singular
  • scormonitor
  • scormonitorului
  • scormonitoare
  • scormonitoarei
plural
  • scormonitori
  • scormonitorilor
  • scormonitoare
  • scormonitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scormonitor (adj.)

  • 1. adesea substantivat Care scormonește.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: atent perspicace
    • 1.1. figurat (În special) Care caută să pătrundă, să cerceteze, să iscodească pentru a afla, a descoperi, a înțelege ceva.
      surse: DEX '09

etimologie:

  • Scormoni + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09