6 definiții pentru scorțar (covor; -e) scorțare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCORȚÁR, (1, 2) scorțari, s. m., (3) scorțare, s. n. 1. S. m. Pasăre migratoare insectivoră mică cu gâtul alb, cu spinarea cenușie, cu pântecele galben, cu ciocul drept, tare și ascuțit și cu coada scurtă și retezată (Sitta europaea). 2. S. m. Scorțărel. 3. S. n. (Reg.) Covor (țărănesc); scoarță. – Scoarță + suf. -ar.

SCORȚÁR, (1, 2) scorțari, s. m., (3) scorțare, s. n. 1. S. m. Pasăre migratoare insectivoră mică cu gâtul alb, cu spinarea cenușie, cu pântecele galben, cu ciocul drept, tare și ascuțit și cu coada scurtă și retezată (Sitta europaea). 2. S. m. Scorțărel. 3. S. n. (Reg.) Covor (țărănesc); scoarță. – Scoarță + suf. -ar.

scorțar [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~e sf / Pl: ~e și (reg) ~uri sn, ~i sm / E: scoarță + -ar] 1 s (Reg) Scoarță de copac. 2 smp (Reg) Opinci făcute din scoarță de copac pe care le folosesc locuitorii de la munte iarna, ca să nu alunece. 3 sm (Reg) Acoperiș făcut din scoarță de copac. 4 sm (Reg; spc) Acoperiș (făcut din scoarță de copac sau cetină) care apără de ploaie sau de soare strunga stânii Si: comarnic. 5 sm (Reg; spc) Acoperiș de lemn care adăpostește cuptorul, care este în afara casei. 6 sm (Reg) Par la gard. 7 sm (Înv) Meșteșugar care lucrează scoarțe, covoare. 8 sn (Reg) Covor (2). 9 sm (Șîc ~-mare, ~-comun) Pasăre mică, cu gâtul alb, cu spinarea cenușie și pântecele galben, cu ciocul drept, tare și ascuțit și cu coada scurtă și retezată Si: (reg) bocănitoare, cățărătoare, ciocârleț, țiclete, țiclon, țiclău, țoi, ciocănitoare-mică (Sitta europaea). 10 sm (Șîc ~ mic) Pasăre călătoare insectivoră din ordinul paseriformelor, cu partea dorsală de culoare cafenie cu pete albe, partea ventrală albă și cu cioc în formă de sabie Si: scorțărel, scorțăraș (3), (reg) cojoaică, cojar, cojaiță, pasăre-mânuitoare (Certhia familiaris).

SCORȚÁR2, scorțare, s. n. (Regional) Scoarță, covor. Mai în jos de Rusalim Este-un pat Mîndru lucrat... Da-ntr-însul ce-i așternut? Scorțar verde mohorît, Slobozit pînă-n pămînt. PAMFILE, CR. 52. C-am umplut carul ist mare De perini și de scorțare. MARIAN, NU. 569.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scorțár (covor) s. n., pl. scorțáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: scorțar (covor; -e)
scorțar (covor; -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scorțar
  • scorțarul
  • scorțaru‑
plural
  • scorțare
  • scorțarele
genitiv-dativ singular
  • scorțar
  • scorțarului
plural
  • scorțare
  • scorțarelor
vocativ singular
plural
scorțare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)