9 definiții pentru scoțian (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCOȚIÁN, -Ă, scoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Scoția. 2. Adj. Care aparține Scoției sau scoțienilor (1), privitor la Scoția ori la scoțieni. [Pr.: -ți-an] – Scoția (n. pr.) + suf. -ean.

scoțian, [At: I. GOLESCU, C. / P: ~ți-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: Scoția + -ean] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Scoției. 3-4 smf, a (Om) originar din Scoția. 5 smp Populația care locuiește în Scoția Si: (înv) scoți (1). 6-7 a Care aparține Scoției sau scoțienilor (5) Si: (îvr) scotez (1-2), scotic (1-2), scoticesc (1-2). 8-9 Privitor la Scoția sau la scoțieni (5) Si: (îvr) scotez (3-4), scotic (3-4), scoticesc (3-4). 10 a Care provine din Scoția Si: (îvr) scoez (5), scotic (5), scoticesc (5). 11 a (Îs) Școala ~ă Școală filozofică engleză din sec. XVIII, care se baza pe o filozofie a „bunului simț”. 12 a (Îs) Duș ~ Duș în care apa foarte fierbinte alternează cu cea foarte rece. 13 sf Limbă vorbită de scoțieni (5). 14 a (Fig) Zgârcit.

SCOȚIÁN, -Ă, scoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Scoției sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Scoției sau populației ei, privitor la Scoția sau la populația ei, originar din Scoția. [Pr.: -ți-an] – Scoția (n. pr.) + suf. -ean.

SCOȚIÁN2, -Ă, scoțieni, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația de bază a Scoției.

SCOȚIÁN1 ~ánă ( ~éni, ~éne) Persoană care face parte din populația de bază a Scoției sau este originară din Scoția. /Scoția n. pr. + suf. ~an


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scoțián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. scoțiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. scoțiánă, pl. scoțiéne

scoțián s. m., adj. m. (sil. -ți-an), pl. scoțiéni (sil. -ți-eni); f. sg. scoțiánă, g.-d. art. scoțiénei, pl. scoțiéne


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scoțián (-iéni), s. m. – Locuitor din Scoția. De la Scoția (< it. Scozia).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SCOȚIÁN, -Ă, (< n. pr. Scoția) s. m. și f. 1. S.m și f. (La m. pl.) Popor care s-a constituit, din scoți, ca națiune pe terit. Scoției (Marea Britanie). Mai trăiesc în S.U.A., Canada și Australia. De religie prezbiteriană. ♦ Persoană care aparține acestui popor sau este originară din Scoția. Limba scoțiană este vorbită de scoțienii de origine celtică. Face parte din ramura celtică a familiei de limbi indo-europene. A evoluat din sec. 11 – 13 independent de limba irlandeză. Scoțienii vorbesc și o variantă a limbii engleze, răspândită în Scoția după sec. 11. 2. Adj. Care aparține Scoției sau populației ei, privitor la Scoția sau la scoțieni. ◊ Școala s. = școală filozofică engleză din sec. 18, întemeiată de Th. Reid (alți reprezentanți: J. Beattie, J. Oswald, D. Steward), numită și „filozofia simțului comun”, „filozofia bunului-simț”. S-a opus atât idealismului extremist, cât și materialismului și ateismului.

Intrare: scoțian (s.m.)
  • silabație: sco-ți-an info
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scoțian
  • scoțianul
  • scoțianu‑
plural
  • scoțieni
  • scoțienii
genitiv-dativ singular
  • scoțian
  • scoțianului
plural
  • scoțieni
  • scoțienilor
vocativ singular
  • scoțianule
  • scoțiene
plural
  • scoțienilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scoțian, -ă (persoană) scoțiană

  • 1. Persoană originară sau locuitor din Scoția.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie:

  • nume propriu Scoția + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX