10 definiții pentru sclipit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCLIPIT s. n. Sclipire. – V. sclipi.

SCLIPIT s. n. Sclipire. – V. sclipi.

sclipit1 sn [At: GANE, N. II, 46 / Pl: ? / E: sclipi] 1 Sclipire (1). 2 (Îvr) Clipire (din ochi).

sclipit2, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i, ~e / E: sclipi] (Înv) 1-2 Sclipitor (1-2). 3 (D. privire, ochi) Sclipitor (5). 4 (Reg; fig; d. produse ale spiritului) Care este realizat de un om dotat cu o inteligență vie, cu un talent deosebit (și de obicei spontan) Cf sclipitor (7).

SCLIPIT s. n. Sclipire. S-ar fi zis că înseși stelele în sclipitul lor lăcrămează, auzind acest glas înduioșat. GANE, N. II 46. Și orb de-al armelor sclipit, S-alerge soarele-napoi Spre răsărit. COȘBUC, P. I 148. – Variantă: sclipet (C. PETRESCU, C. V. 311) s. n.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCLIPIT s. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scînteie, scînteiere, sclipeală, sclipire, străfulgerare, (rar) licăriș, sclipitură, zare, (pop. și fam.) sclipet, (înv.) scăpărătură. (Un ~ de lumină.)

Intrare: sclipit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sclipit
  • sclipitul
  • sclipitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • sclipit
  • sclipitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sclipet
  • sclipetul
  • sclipetu‑
plural
  • sclipete
  • sclipetele
genitiv-dativ singular
  • sclipet
  • sclipetului
plural
  • sclipete
  • sclipetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sclipitsubstantiv neutru

  • 1. Sclipire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sclipire
    • format_quote S-ar fi zis că înseși stelele în sclipitul lor lăcrămează, auzind acest glas înduioșat. GANE, N. II 46. DLRLC
    • format_quote Și orb de-al armelor sclipit, S-alerge soarele-napoi Spre răsărit. COȘBUC, P. I 148. DLRLC
etimologie:
  • vezi sclipi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.