SCIT, -Ă, sciți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație indo-europeană nomadă care a trăit, timp de mai multe secole Î.H., în regiunile din nordul Mării Negre. 2. Adj. Scitic. – Din fr. Scythes, lat. Scythae.

scit, ~ă [At: GCR I, 357/31 / V: (înv) schit, ~e / S și: scyth / Pl: ~iți, ~e, (înv) ~i / E: fr scythe] 1 smf Persoană făcând parte dintr-o populație iranică antică, care a locuit, timp de mai multe secole, în stepele din nordul Mării Negre, în Sciția, sau care era originară din Sciția. 2 smp Veche populație de tip iranic care a locuit în Sciția. 3-9 a Scitic (1-7).

SCIT, -Ă, sciți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație indo-europeană care a trăit, timp de mai multe secole înainte de Cristos, în regiunile din nordul Mării Negre. 2. Adj. Scitic. – Din fr. Scythes, lat. Scythae.

SCIT, -Ă, sciți, -te, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația care a trăit timp de mai multe secole înaintea erei noastre, în regiunile de la nordul și vestul Mării Negre, în stare nomadă sau sedentară. (Adjectival) O idee analoagă a inspirat pe argintarul elen care va fi lucrat vasul... dupe cererea vreunui rege scit. ODOBESCU, S. II 275.

SCIT, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) care aparținea unei populații indo-europene nomade, în stepele din nordul Mării Negre și ale Mării Caspice; scitic. ◊ (s. f.) limbă iraniană veche vorbită de sciți; scitică. (< fr. scythe, lat. scytha)

schit², ~ă smf, a vz scit

scit adj. m., s. m., pl. sciți; adj. f., s. f. scită, pl. scite

scit adj. m., s. m., pl. sciți; adj. f., s. f. scită, pl. scite

scit s. m., adj. m., pl. sciți; f. sg. scită, pl. scite

SCIT adj. v. scitic.

SCIT adj. scitic. (Triburi ~.)

SCITĂ (SCITICĂ) s. f. (cf. fr. Scythes, lat. Scythae – cf. fr. scythique, lat. Scythicus): limbă iraniană vorbită de sciți, populație care a pătruns în Europa Centrală prin secolul al VI-lea î.e.n., locuind timp de mai multe secole regiunile din nordul și vestul Mării Negre. Nu este cunoscută aproape deloc, cele câteva urme în toponimie reprezentând prea puțin pentru caracterizarea ei. O rămășiță a limbilor sarmată și scitică este limba osetă, vorbită de osetini în R. Osetă din cadrul Federației Ruse.