schița [At: SION, P. 62 / Pzi: ~țez / E: schiță¹ cf it schizzare, ger skizieren] 1 vt (C. i. desene, planuri, tablouri etc.) A executa în mod sumar, în câteva trăsături. 2 vt (C. i. o lucrare scrisă, o expunere, un plan de acțiune) A reproduce prin câteva trăsături figurative caracteristice (cu mijloacele artelor plastice sau cu mijloace tehnice). 3 vt (C. i. o lucrare scrisă, o expunere, un plan de acțiune) A fixa în linii generale, de bază. 4 vt (C. i. aspecte ale realității, stări de lucru, fapte etc.) A înfățișa în scris sau verbal prin câteva trăsături caracteristice. 5 vr A apărea în linii incipiente și (încă) generale. 6 vt A executa în mod schematic. 7 vt (C. i. gesturi atitudini, mișcări) A începe fără să ducă până la capăt (dar sugerând, de obicei în mod elocvent, semnificația intenției).

SCHIȚA, schițez, vb. I. Tranz. 1. A desena ceva în mod schematic, a face o schiță preliminară, fugitivă, din cîteva linii generale. Căuta... să-l schițeze în diferite momente expresive, cu creionul. CAMIL PETRESCU, O. II 555. Un pictor italian se instalase pe puntea de sus, ca să schițeze cîteva scene din viața de bord a emigranților. BART, S. M. 32. ♦ Fig. A contura, a descrie prin cîteva trăsături caracteristice. În linii repezi, schița figurile scriitorilor mai însemnați și felul lor de a înțelege arta. VLAHUȚĂ, O. A. 271. La începutul operei schițarăm în cîteva cuvinte generale starea Europei de atunci. HASDEU, I. V. 8. ♦ (Cu complementul «gest», «zîmbet», «surîs») A executa, a face în mod vag, incomplet. Ion Ozun schiță un gest modest de apărare. C. PETRESCU, C. V. 38. Adineaori am lăsat Chitila – observă conductorul schițînd un zîmbet drept răspuns. REBREANU, R. I 12. Și cînd buzele lui schițau un fin surîs... ea înțelese, fără cuvinte, impresia ce făcuse înfățișarea ei. BART, E. 49. 2. A fixa punctele principale ale unei lucrări ce urmează a fi dezvoltată, a proiecta în linii mari, a concepe. Mi-a schițat o dramă pe care va scri-o. VLAHUȚĂ, O. A. 225.

SCHIȚA vb. I. tr. 1. A desena ceva schematic; a face o schiță. ♦ (Fig.) A reda prin cîteva trăsături specifice; a contura. ♦ A executa în mod vag (un gest, o mișcare etc.). 2. A fixa punctele principale ale unui plan; a proiecta în linii mari; a concepe. [< it. schizzare].

SCHIȚA vb. I. tr. 1. a desena ceva schematic; a face o schiță. ◊ (fig.) a expune în mod sumar; a contura. 2. a executa în mod vag (un gest, o mișcare etc.). 3. a fixa punctele principale ale unui plan, a proiecta în linii mari; a concepe. II. refl. a apărea, a se înfățișa, a reieși în linii incipiente și generale. (< it. schizzare)

A SCHIȚA ~ez tranz. 1) (desene, tablouri, chipuri etc.) A executa în linii generale (printr-o schiță). ◊ ~ un gest a face un gest abia zărit. ~ un zâmbet (sau un surâs) a zâmbi abia perceptibil. 2) (planuri, proiecte etc.) A elabora din timp în linii mari; a contura. /Din schiță

schițà v. a face o schiță.

schițéz v. tr. (fr. esquisser, d. it. schizzare). Fac o schiță, reproduc ceva prin cîte-va trăsăturĭ: a schița un portret. Fac planu pe scurt: a schița un romanț.

schița (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. schițez, 3 schițează; conj. prez. 1 sg. să schițez, 3 să schițeze

schița (a ~) vb., ind. prez. 3 schițează

schița vb., ind. prez. 1 sg. schițez, 3 sg. și pl. schițează

schițez, -țează 3.

SCHIȚA vb. 1. a (se) contura, a (se) creiona. (A ~ profilul cuiva.) 2. a trasa. (A ~ ideile principale într-o lucrare.)

SCHIȚA vb. 1. a (se) contura, a (se) creiona. (A ~ din cîteva trăsături situația.) 2. a trasa. (~ ideile principale într-o problemă.)

schița s.f. art. (reg.) numele unui dans popular asemănător cu polca; melodie după care se execută acest dans.