9 definiții pentru schizoid (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHIZOÍD, -Ă, schizoizi, -de, adj., s. m. și f. (Med.) (Om) predispus la schizofrenie; tip de temperament caracterizat prin tendința de izolare și predominarea vieții interioare; (rar) schizotim. – Din fr. schizoïde.

schizoid, smf, a [At: CINEMA, 1968, nr. 6, III / Pl: ~izi, ~e / E: fr schizoïde] 1-2 (Tip de temperament, om) caracterizat prin tendința de izolare și de predominare a vieții interioare.

SCHIZOÍD, -Ă, schizoizi, -de, adj., s. m. și f. (Med.) (Om) predispus la schizofrenie; (rar) schizotim. – Din fr. schizoïde.

SCHIZOÍD, -Ă adj. (Despre o constituție mintală) Predispus spre schizofrenie; (despre o personalitate) care se caracterizează printr-un comportament bizar, înclinat spre izolare, spre viață interioară; schizotim. [Pron. -zo-id. / < fr. schizoïde].

SCHIZOÍD, -Ă I. adj. 1. (despre o constituție mintală) predispus spre schizofrenie. 2. (despre stări mintale) care caracterizează temperamentul schizotimic și schizofrenia. II. s. m. f. persoană cu constituție schizoidă (I). (< fr. schizoïde)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*schizoíd adj. m., s. m., pl. schizoízi; adj. f., s. f. schizoídă, pl. schizoíde

schizoíd adj. m., pl. schizoízi; f. sg. schizoídă, pl. schizoíde


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SCHIZO- „diviziune, fisurare, despicare”. ◊ gr. skhizo, ein „a despica, a diviza” > fr. schizo-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. schizo-.~carp (v. -carp), s. n., fruct uscat care, la maturitate, se desface în mai multe mericarpii monosperme indehiscente; ~cefal (v. -cefal), s. m., monstru avînd capul fisurat longitudinal; ~cit (v. -cit), s. n., schistocit*; ~cotilie (v. -cotilie), s. f., multiplicare prin divizare a cotiledonului; ~fazie (v. -fazie), s. f., vorbire incoerentă, confuză, în ciuda înțelegerii cuvintelor, întîlnită în formele avansate de schizofrenie; sin. disfrazie; ~fite (v. -fit), s. f. pl., grup de plante inferioare unicelulare, lipsite de nucleu, care se reproduc prin diviziune simplă; ~frenie (v. -frenie), s. f., boală psihică manifestată printr-o scădere treptată a activității intelectuale, prin inversiune afectivă și printr-un dezechilibru psihic general; ~gamie (v. -gamie), s. f., reproducere asexuată prin diviziunea organismului, specifică unor anelide marine; ~gen (v. -gen1), adj., care ia naștere prin diviziune; sin. schizogenetic; ~genetic (v. -genetic), adj., schizogen*; ~geneză (v. -geneză), s. f., reproducere asexuată prin despicarea celulei sau a organismului în mai multe părți; sin. schizogenie; ~genie (v. -genie1), s. f., schizogeneză*; ~girie (v. -girie), s. f., malformație cerebrală caracterizată prin separarea parțială a girilor; ~gonie (v. -gonie), s. f., înmulțire pe cale asexuată, prin diviziune multiplă, întîlnită la protozoare și la plantele inferioare; ~id (v. -id), adj., s. m., (individ) caracterizat prin tendința spre izolare și prin predominarea vieții interioare; ~liză (v. -liză), s. f., proces de fragmentare a hifelor miceliene sau a talului filamentos aparținînd unor alge; ~lizigen (~lisigen) (v. lizi-, v. -gen1), adj., (despre spații intercelulare) rezultat prin despicare și apoi prin lichefiere; ~lizogenie (v. lizo-, v. -genie1), s. f., proces de formare a spațiilor intercelulare și a canalelor secretoare glandulare; ~manie (v. -manie), s. f., stare psihotică caracterizată prin autism și dezadaptare față de mediu; ~mer (v. -mer), adj., care se rupe în mai multe părți; ~micete (v. -micete), s. f. pl., microorganisme unicelulare microscopice, la care înmulțirea se face prin diviziune directă; ~petal (v. -petal), adj., cu petale despicate; ~pode (v. -pod), adj., s. n. pl., 1. adj., Cu picioare despicate. 2. s. n. pl., Ordin de crustacee mici terestre și acvatice, cu picioare bifurcate; ~pter (v. -pter), adj., (despre insecte) cu aripi despicate; ~rexigen (v. rexi-, v. -gen1), adj., (despre spații intercelulare) format prin despicare și rupere; ~stel (v. -stel), s. n., cilindru central separat în fascicule; ~stelie (v. -stelie), s. f., despicare în fascicule a stelului din tulpina unor plante acvatice; ~timie (v. -timie), s. f., constituție psihică caracterizată prin afectivitate slabă și prin tendința de interiorizare.[1]

  1. În original, încadrare greșită la ~genetic (v. -genetic), s. f. Ladislau Strifler

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SCHIZOÍD, -Ă (< fr.; {s} schizo + gr. eidos „aspect”) adj., s. m. Tip de temperament (după clasificarea lui E. Kretschmer) caracterizat prin tendința de izolare și predominarea vieții interioare.

Intrare: schizoid (adj.)
schizoid1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schizoid
  • schizoidul
  • schizoidu‑
  • schizoi
  • schizoida
plural
  • schizoizi
  • schizoizii
  • schizoide
  • schizoidele
genitiv-dativ singular
  • schizoid
  • schizoidului
  • schizoide
  • schizoidei
plural
  • schizoizi
  • schizoizilor
  • schizoide
  • schizoidelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

schizoid, -ă schizoidă

  • 1. medicină (Om) predispus la schizofrenie; tip de temperament caracterizat prin tendința de izolare și predominarea vieții interioare.
    surse: DEX '09 DN sinonime: schizotim, -ă

etimologie: