SCHIASCOPIE s.f. Măsurarea refracției ochiului prin interpretarea optică a unei umbre care apare în cîmpul pupilar; cheratoscopie, pupiloscopie, retinoscopie. [Scris și skiascopie, gen -iei. / < fr. skiascopie, cf. skia – umbră, skopein – a privi].

SCHIASCOPIE s. f. examen al umbrei pupilare, pentru a determina gradul de refracție a ochiului; cheratoscopie, retinoscopie. (< fr. skiascopie)

skiascopie sf vz schiascopie block

SKIASCOPIE s.f. v. schiascopie.

schiascopie s. f., art. schiascopia, g.-d. art. schiascopiei

SCHIA- (SKIA-, SCIA-) „umbră, umbros”. ◊ gr. skia „umbră” > fr. schia-, skia-, it. schia- și scia-, germ. skia-, engl. skia- > rom. schia-, skia- și scia-. □ ~fil (v. -fil₁), adj., (despre plante și animale) care prezintă afinitate pentru locurile umbroase; ~fite (sciafite) (v. -fit), s. f. pl., plante care cresc în locuri umbrite; ~grafie (sciagrafie, skiagrafie) (v. -grafie), s. f., înregistrare pe film fotografic a imaginii structurale a unui obiect, cu ajutorul razelor X; ~gramă (skiagramă) (v. -gramă), s. f., probă obținută prin sciagrafie; ~scop (skiascop) (v. -scop), s. n., aparat folosit pentru determinarea obiectivă a refracției oculare prin schiascopie; ~scopie (skiascopie) (v. -scopie), s. f., măsurare a refracției ochiului prin interpretarea optică a unei umbre care apare în cîmpul pupilar; ~scotometrie (skiascotometrie) (v. scoto-, v. -metrie₁), s. f., măsurare a timpului de întrerupere a percepției zonei obscure în cursul perimetricii.