11 definiții pentru scheunătură șcheunătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHEUNĂTÚRĂ, scheunături, s. f. Sunet ascuțit și repetat de durere sau de bucurie scos de un animal, mai ales de un câine; chelălăitură, schiaun; scheunare. [Pr.: sche-u-] – Scheuna + suf. -ătură.

scheunătu sf [At: CONTEMPORANUL, VII2, 3 / P: sche-u~ / V: (reg) schiaun~, șche~ / Pl: ~ri / E: scheuna + -ătură] 1-3 Schelălăială (1-3).

SCHEUNĂTÚRĂ, scheunături, s. f. Sunete ascuțite și repetate de durere sau de bucurie scoase de un animal, mai ales de un câine; chelălăitură, schiaun; scheunare. [Pr.: sche-u-] – Scheuna + suf. -ătură.

SCHEUNĂTÚRĂ, scheunături, s. f. Chelălăitură. Pe deal se aud niște scheunături jalnice și lungi, parcă a pustiu. CONTEMPORANUL, VIIII 3. – Variantă: șcheunătúră (CAMILAR, N. II 425) s. f.

scheunătúră f., pl ĭ. Glasu cîneluĭ care scheaună. – Și schion- și cheun-.

schiaunătu sf vz scheunătură

ȘCHEUNĂTÚRĂ s. f. v. scheunătură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scheunătúră (rar) (sche-u-) s. f., g.-d. art. scheunătúrii; pl. scheunătúri

scheunătúră s. f. (sil. sche-u-), g.-d. art. scheunătúrii; pl. scheunătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCHEUNĂTÚRĂ s. v. schelălăit.

SCHEUNĂTU s. chelălăială, chelălăit, chelălăitură, schelălăială, schelălăit, schelălăitură, scheunare, scheunat, (rar) scheaun. (~ de cîine.)

Intrare: scheunătură
scheunătură substantiv feminin
  • silabație: sche-u-
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scheunătu
  • scheunătura
plural
  • scheunături
  • scheunăturile
genitiv-dativ singular
  • scheunături
  • scheunăturii
plural
  • scheunături
  • scheunăturilor
vocativ singular
plural
șcheunătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șcheunătu
  • șcheunătura
plural
  • șcheunături
  • șcheunăturile
genitiv-dativ singular
  • șcheunături
  • șcheunăturii
plural
  • șcheunături
  • șcheunăturilor
vocativ singular
plural

scheunătură șcheunătură

etimologie:

  • Scheuna + sufix -ătură.
    surse: DEX '09 DEX '98