10 definiții pentru scaloian scoloian


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scaloian sm [At: MARIAN, S. R. III, 298 / P: ~lo-ian / V: scol~ / Pl: ~ieni / E: s- + caloian] 1 (În credințele populare) Caloian. 2 (Reg) Persoană (tânără) vioaie, sprintenă, neastâmpărată (și slabă).

scaloian m. 1. V. Caloian: scaloiene, scaloian, trupușor de dician (cântec dobrogean); 2. omuleț sprinten: tartarul trimise un scaloian de drăcușor ISP. [V. Caloian].

scaloĭán m., pl. ĭenĭ (din caloĭan). Caloĭan. Persoană slabă și sprintenă: un scaloĭan de drăcușor (Isp.). Scaloĭ, femeĭe vioaĭe și neastîmpărată.

caloian sm [At: H II, 263 / V: ~lian, ~lui~, căl~, călui~ / P: ~lo-ian / E: vsl калѩнь] Obiect de ritual folcloric, în forma unui om de lut, împodobit cu flori, care, pe timp de secetă, se îngroapă sau se aruncă în apă, ca să aducă ploaie.

Caloian (Scaloian) m. numele chipului de lut (îmbrăcat țărănește și împodobit cu flori) pe care fetițe de la 5-6 ani îl pun întrun coșciug și-l îngroapă pe câmp, intonând un fel de bocet: Iane, Iane, Caloiane! Această datină se practică în Moldova și în Dobrogea, a treia Marți după Paști. [Probabil nume propriu].


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scaloián, scaloiéni, s.m. 1. (pop.) chip de om făcut și împodobit cu flori, îngropat de copii, ca să aducă ploaia pe timp de secetă; caloian. 2. (reg.) persoană tânără, vioaie, sprintenă, neastâmpărată.

CALOIAN (SCALOIAN) (origine necunoscută) Creație populară, poetică, rituală, cîntec în care este invocată o anume zeitate (Caloiene, iene), ca să descuie porțile cerului, dînd drumul ploilor. Această invocare este însoțită de un anumit ritual practicat de copii în vreme de secetă: înmormîntarea și bocirea unei păpuși de lut sau de lemn, înveșmîntată țărănește și împodobită cu flori, care, pusă într-un sicriu, este îngropată pe cîmp, iar după cîteva zile dezgropată și aruncată în bălți, ape. Aria folclorică a caloianului, pe care unii cercetători o situează între practicele magiei și a ritualului cu elemente de spectacol: Muntenia, Oltenia, Dobrogea. Ex. Caloiene, iene, Caloiene, iene, du-te-n cer și cere să deschidă porțile, să sloboadă ploile, să curgă ca gîrlele, zilele și nopțile ca să crească grînele.

Intrare: scaloian
substantiv masculin (M23)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scaloian
  • scaloianul
  • scaloianu‑
plural
  • scaloieni
  • scaloienii
genitiv-dativ singular
  • scaloian
  • scaloianului
plural
  • scaloieni
  • scaloienilor
vocativ singular
plural
scoloian
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)