12 definiții pentru scăpare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCĂPÁRE, scăpări, s. f. Acțiunea de a (se) scăpa și rezultatul ei; eliberare, salvare. ◊ Expr. Scăpare din (sau de) vedere = omitere involuntară. A avea (sau a-și păstra) o portiță de scăpare = a avea (sau a-și păstra) un mijloc de a ieși onorabil dintr-o situație neplăcută, încurcată. ♦ Mijloc, posibilitate de a scăpa (1). – V. scăpa.

SCĂPÁRE, scăpări, s. f. Acțiunea de a (se) scăpa și rezultatul ei; eliberare, salvare. ◊ Expr. Scăpare din (sau de) vedere = omitere involuntară. A avea (sau a-și păstra) o portiță de scăpare = a avea (sau a-și păstra) un mijloc de a ieși onorabil dintr-o situație neplăcută, încurcată. ♦ Mijloc, posibilitate de a scăpa (1). – V. scăpa.

scăpare sf [At: CORESI, EV. 4 / G-D: (rar) ~părei / Pl: ~pări / E: scăpa] 1 Ieșire sau scoatere dintr-o situație critică, pimejdioasă, neplăcută Si: salvare (1), (asr) mântuință, (îvp) mântuire, (înv) scăpătură (1). 2 (Spc) Dezrobire (2). 3 (Spc) Vindecare ori îndreptare după o boală (gravă). 4 (Pan) Menținere în bună stare a ceva, prin depășirea unor condiții nefavorabile. 5 (Pan) Punere la adăpost a unui bun spre a-l feri de pierdere, degradare etc. 6 Eliberare de o obligație (după îndeplinirea ei). 7 Pierdere de sub control a cuiva care fuge, dispare. 8 (Reg; îlav) Printre ~pări Printre picături. 9 (Nav) Alunecare a ancorei. 10 (Teh) Erupție liberă a unei sonde, în condiții în care debitul ei nu mai poate fi controlat cu ajutorul instalației normale. 11 (Teh) Angajare pe o cale în pantă (în sensul văii) a unui vehicul care circulă cu o viteză ce nu mai permite oprirea vehiculului în timp oportun. 12 (Teh) Depășire de către un tren a vitezei maxime admise pe liniile cu pante mari. 13 Debarasare de cineva sau de ceva care îi produce neajunsuri, neplăceri etc. 14 (Pop; îe) A-i fi (de) a ~a ori a face ceva de-a ~pării A dori ori a face tot posibilul să scape (20) de cineva sau de ceva. 15 (Pop; îae) A face ceva în mod superficial. 16 Neputința cuiva de a se stăpâni să nu spună ceva (nepotrivit, necugetat). 17 (Spc) Neputința de a-și stăpâni defecarea sau urinarea (făcând pe sine). 18 Lăsare (fără voie) să cadă (din mână, din gură). 19 Evitare a cuiva sau a ceva ce-i este dăunător, nefavorabil, neplăcut. 20 Neputință de a sesiza, percepe, pricepe, înțelege ceva. 21 Pierdere a unei ocazii favorabile. 22 (Cu determinarea „din vedere”) Trecere cu vederea a ceva Si: omisiune, (reg) scăpău. 23 Modalitate de a scăpa (1, 20, 44) Si: scăpătură (2). 24 (Ccr) Ceea ce scapă (1, 20, 44) Si: (nob) scăpătură (3). 25 Loc unde cineva reușeșe să scape (1, 20, 44) Si: (nob) scăpătură (4). 26 (Reg) Loc spre care trebuie să fugă, la oină, jucătorul care a bătut mingea Si: țel.

SCĂPÁRE, scăpări, s. f. Acțiunea de a scăpa și rezultatul ei; eliberare, salvare. Trebuia să fugă mai iute, tot mai iute, ca fiecare pas să fie o scăpare, de la cădere. DUMITRIU, N. 152. Speriată, Elisabeta... cu totul instinctiv se vîră în mort, ca într-o nădejde de scăpare. SAHIA, N. 42. ◊ Expr. A-i fi (cuiva) a (sau de-a) scăpare (sau scăparea) = a dori să scape. Păsările negre fîlfîiră pe capetele lor, pînă își luară avînt și despicară cerul dimineții, grabnice ca niște soli care se duc să ducă vestea, ori cărora le este de-a scăparea după ce au adus-o. GALACTION, O. I 287. Am croit-o la fugă... uitîndu-mă înapoi, să văd nu mă ajunge moșneagul; căci îmi era acum a scăpare de dînsul, drept să vă spun. CREANGĂ, A. 58. Scăpare de (sau din) vedere = omitere involuntară. ♦ Mijloc, posibilitate de a scăpa. Sfîrșise tot și nu vedea nici o scăpare. C. PETRESCU, C. V. 145. ◊ Expr. A avea (sau a-și păstra) o portiță de scăpare = a avea (sau a-și păstra) un mijloc de a ieși cu fața curată dintr-o situație neplăcută, încurcată.

SCĂPÁRE ~ări f. 1) v. A SCĂPA. 2) Ceea ce scapă de ceva; fapt salvator. ◊ A avea o portiță de ~ a mai avea un mijloc de a ieși dintr-o situație grea. ~ din vedere omitere involuntară. /v. a (se) scăpa

scăpare f. 1. acțiunea de a scăpa: aleargă spre a lui scăpare; 2. fig. mijloc de scăpare, ajutor: nădejde de scăpare.

scăpáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a scăpa, mîntuire, salvare: puse coada pe spinare la cea luncă de scăpare (P.P.). Mijloc (putință) de salvare: nu era nicĭ o scăpare! Scăpare din vedere, omisiune, neatenție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scăpare s. f., g.-d. art. scăpării; pl. scăpări

scăpare s. f., g.-d. art. scăpării; pl. scăpări

scăpáre s. f., g.-d. art. scăpării; pl. scăpări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCĂPÁRE s. 1. v. desfacere. 2. v. cădere. 3. v. salvare. 4. v. adăpost. 5. v. eliberare. 6. v. ieșire. 7. v. descotorosire. 8. v. dezbărare. 9. v. pierdere. 10. omisiune, (reg.) întrelăsare. (E doar o ~.) 11. v. inadvertență.

SCĂPARE s. 1. desfacere, desprindere, eliberare, liberare, (înv. și pop.) slobozire. (~ cuiva din strînsoare.) 2. cădere. (~ a ciocanului din mînă.) 3. salvare, (astăzi rar) mîntuință, (pop.) izbăvire, mîntuire, (înv.) izbavă, salut, selamet. (Și-a găsit ~ prin fugă.) 4. adăpost, azil, refugiu, (înv.) năzuință, (fig.) liman. (A fugit și și-a căutat ~ în...) 5. eliberare, liberare, salvare, scoatere, (înv. și pop.) slobozire, (pop.) mîntuire, (înv.) scăpătură. (~ lor din robie.) 6. eliberare, ieșire, liberare. (După ~ lui din închisoare.) 7. debarasare, degajare, descotorosire. (~ de un musafir nepoftit.) 8. debarasare, dezbărare, dezobișnuire, dezvăț, dezvățare. (~ de un viciu.) 9. pierdere. (~ unei mari ocazii.) 10. omisiune, (reg.) întrelăsare. (E doar o ~.) 11. inadvertență. (Textul conține unele ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

portiță de scăpare expr. posibilitate de a scăpa dintr-o situație dificilă.

Intrare: scăpare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scăpare
  • scăparea
plural
  • scăpări
  • scăpările
genitiv-dativ singular
  • scăpări
  • scăpării
plural
  • scăpări
  • scăpărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scăpare, scăpărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) scăpa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Trebuia să fugă mai iute, tot mai iute, ca fiecare pas să fie o scăpare de la cădere. DUMITRIU, N. 152. DLRLC
    • format_quote Speriată, Elisabeta... cu totul instinctiv se vîră în mort, ca într-o nădejde de scăpare. SAHIA, N. 42. DLRLC
    • 1.1. Mijloc, posibilitate de a scăpa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Sfîrșise tot și nu vedea nici o scăpare. C. PETRESCU, C. V. 145. DLRLC
    • chat_bubble A-i fi (cuiva) a (sau de-a) scăpare (sau scăparea) = a dori să scape. DLRLC
      • format_quote Păsările negre fîlfîiră pe capetele lor, pînă își luară avînt și despicară cerul dimineții, grabnice ca niște soli care se duc să ducă vestea, ori cărora le este de-a scăparea după ce au adus-o. GALACTION, O. I 287. DLRLC
      • format_quote Am croit-o la fugă... uitîndu-mă înapoi, să văd nu mă ajunge moșneagul; căci îmi era acum a scăpare de dînsul, drept să vă spun. CREANGĂ, A. 58. DLRLC
    • chat_bubble Scăpare din (sau de) vedere = omitere involuntară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A avea (sau a-și păstra) o portiță de scăpare = a avea (sau a-și păstra) un mijloc de a ieși onorabil dintr-o situație neplăcută, încurcată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi scăpa DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.