9 definiții pentru scăpărat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCĂPĂRÁT s. n. Faptul de a scăpăra.V. scăpăra.

SCĂPĂRÁT s. n. Faptul de a scăpăra.V. scăpăra.

scăpărat sn [At: PONTBRIANT / Pl: ? / E: scăpăra] 1-6 Scăpărare (1-2, 6-7, 11-12).

SCĂPĂRÁT s. n. Scăpărare. Mi se păru că stă în fața mea Achates, cel mai mare meșter al vechimii în scăpărat cu amînarul. HOGAȘ, M. N. 116. ◊ Fig. (Cu pronunțare regională) Din frămîntătura minților, din scaparatul ideilor ies priceperea și adivărul. RUSSO, S. 85.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCĂPĂRÁT s. v. fulger.

SCĂPĂRÁT s. 1. scăpărare. (Folosirea cremenei pentru ~.) 2. v. sclipire.

SCĂPĂRAT s. 1. scăpărare. (Folosirea cremenei pentru ~.) 2. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scînteie, scînteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare, (rar) licăriș, sclipitură, zare, (pop. și fam.) sclipet, (înv.) scăpărătură. (Un ~ de lumină.)

Intrare: scăpărat (s.n.)
scăpărat2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scăpărat
  • scăpăratul
  • scăpăratu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • scăpărat
  • scăpăratului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scăpărat (s.n.)

  • 1. Faptul de a scăpăra.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: scăpărare 2 exemple
    exemple
    • Mi se păru că stă în fața mea Achates, cel mai mare meșter al vechimii în scăpărat cu amînarul. HOGAȘ, M. N. 116.
      surse: DLRLC
    • figurat cu pronunțare regională Din frămîntătura minților, din scaparatul ideilor ies priceperea și adivărul. RUSSO, S. 85.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi scăpăra
    surse: DEX '98 DEX '09