11 definiții pentru scârnăvie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÂRNĂVÍE, scârnăvii, s. f. 1. Lucru murdar, scârnav; scârnăvenie, murdărie. 2. Fig. Om, lucru, faptă fără valoare, de nimic. – Scârnav + suf. -ie.

SCÂRNĂVÍE, scârnăvii, s. f. 1. Lucru murdar, scârnav; scârnăvenie, murdărie. 2. Fig. Om, lucru, faptă fără valoare, de nimic. – Scârnav + suf. -ie.

SCÂRNĂVÍE ~i f. 1) Caracter scârnav. 2) fig. Ceea ce este scârnav. [G.-D. scârnăviei] /scârnav + suf. ~ie

SCÎRNĂVÍE, scîrnăvii, s. f. 1. Lucru scîrnav; murdărie. Parcă-l stropește cu toate scîrnăviile. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 162. 2. (Adesea ca epitet, urmat de determinări introduse prin prep. «de») Om (mai rar lucru, faptă) fără valoare, de nimic, vrednic de dispreț. Scîrmă-te la ciorap, scîrnăvie, și pune restul, pînă la pol, în căldărușă...! STANCU, D. 359. Ce? O scîrnăvie de băiat... să-mi poroncească mie? SBIERA, P. 72. Mă rog, băbacă... crede, nu am scris o scîrnăvie și o carte ră. KOGĂLNICEANU, S. 101.

scîrnăvíe f. (d. scîrnav). Triv. Murdărie. Fig. Om păcătos, om vrednic de dispreț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scârnăvíe s. f., art. scârnăvía, g.-d. art. scârnăvíei; pl. scârnăvíi, art. scârnăvíile

scârnăvíe s. f., art. scârnăvía, g.-d. art. scârnăvíei; pl. scârnăvíi, art. scârnăvíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCÂRNĂVÍE s. 1. v. scârboșenie. 2. v. lichea.

SCÂRNĂVÍE s. v. abjecție, desfrâu, dezmăț, excrement, fărădelege, fecale, imoralitate, impudoare, indecență, infamie, jeg, josnicie, mișelie, mârșăvie, murdărie, necurățenie, necuviință, nelegiuire, nemernicie, nerușinare, netrebnicie, obscenitate, orgie, pângărire, pornografie, profanare, scabrozitate, spurcare, ticăloșie, trivialitate, vulgaritate.

SCÎRNĂVIE s. 1. scîrboșenie, spurcăciune. (Ce e ~ asta?) 2. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, pușlama, secătură, (pop. și fam.) cioflingar, (înv. și reg.) pujlău, (reg.) orbete, oșiștie, postoroncă, pujlă, (Mold.) nandralău, poghibală, (Transilv. și Maram.) techergheu, (înv.) ștrengar, (fam.) cutră, marțafoi, (fig.) căzătură, otreapă, zdreanță, (reg. fig.) loază, (arg.) sichimea. (Este o ~ omul acela.)

scîrnăvie s. v. ABJECȚIE. DESFRÎU. DEZMĂȚ. EXCREMENT. FĂRĂDELEGE. FECALE. IMORALITATE. IMPUDOARE. INDECENȚĂ. INFAMIE. JEG. JOSNICIE. MIȘELIE. MÎRȘĂVIE. MURDĂRIE. NECURĂȚENIE. NECUVIINȚĂ. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NERUȘINARE. NETREBNICIE. OBSCENITATE. ORGIE. PÎNGĂRIRE. PORNOGRAFIE. PROFANARE. SCABROZITATE. SPURCARE. TICĂLOȘIE. TRIVIALITATE. VULGARITATE.

Intrare: scârnăvie
scârnăvie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârnăvie
  • scârnăvia
plural
  • scârnăvii
  • scârnăviile
genitiv-dativ singular
  • scârnăvii
  • scârnăviei
plural
  • scârnăvii
  • scârnăviilor
vocativ singular
plural