13 definiții pentru scârbi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÂRBÍ, scârbesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A simți sau a produce scârbă (1); a (se) îngrețoșa, a (se) dezgusta. 2. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) întrista, a (se) supăra. 3. Refl. (Înv.) A se înfuria, a se mânia. – Din scârbă.

SCÂRBÍ, scârbesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A simți sau a produce scârbă (1); a (se) îngrețoșa, a (se) dezgusta. 2. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) întrista, a (se) supăra. 3. Refl. (Înv.) A se înfuria, a se mânia. – Din scârbă.

scârbi [At: PSALT. 52 / Pzi: ~besc / E: slv скръбѣти] 1-3 vitr A (se) supăra. 4-6 vitr A (se) amărî. 7 vr (Reg) A boci (la sau după un mort). 8 vr (Înv) A regreta. 9 vr (Înv) A se mânia. 10 vr A urî. 11 vr (Reg) A se răsti1 (la cineva). 12 vrr (Reg) A se ciondăni. 13-14 vrt(f) A avea sau a face să aibă o senzație ori un sentiment de scârbă1 (9) față de cineva sau de ceva Si: a (se) dezgusta (1-2), a (se) îngrețoșa. 15 vr (Rar) A renega.

A SCÂRBÍ ~ésc tranz. 1) A face să se scârbească; a umple de scârbă; a amărî; a întrista; a mâhni; a posomorî. 2) A face să simtă scârbă, dezgust; a dezgusta; a îngrețoșa. /<sl. skrubéti

A SE SCÂRBÍ mă ~ésc intranz. A fi cuprins de scârbă; a deveni trist; a se mâhni; a se întrista; a se amărî. /<sl. skrubéti

scârbì v. 1. a-i fi cuiva scârbă: se scârbește de toate; 2. a se mâhni: auzind acestea, împăratul se scârbi foarte POP.

SCÎRBÍ, scîrbesc, vb. IV. Refl. 1. A avea aversiune față de cineva sau de ceva, a se îngrețoșa, a se dezgusta, a-i fi silă, scîrbă. Cînii se scîrbesc de carnea lupului. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. ♦ Tranz. A produce scîrbă, a dezgusta. A început să mă scîrbească de cînd am văzut că-și pune mintea cu flăcăii. REBREANU, I. 108. 2. (Învechit și arhaizant) A se întrista, a se supăra, a se amărî. Atuncea popasul nostru-i cu întîrziere, prietine Ilie. Mie asta-mi place. – Nici eu nu pot să spun că mă scîrbesc. SADOVEANU, Z. C. 58. Iar de sărăcie... au de defăimarea oamenilor să nu te scîrbești. STĂNOIU, C. I 150. Știu că are să se scîrbească cînd o auzi de moartea surori-sa. BOLINTINEANU, O. 352. 3. (Învechit) A se înfuria, a se mînia. Se scîrbi Mihai cînd auzi de la Sigismund că vrea să închine țara neamțului. ISPIRESCU, M. V. 35.

scîrbésc v. tr. (d. scîrbă; vsl. skrŭbietĭ, a fi întristat; sîrb. skrbiti se, a avea grijă). Întristez, măhnesc. Îngrețoșez, dezgust: abuzu l-a scîrbit de tutun. V. refl. Mă măhnesc. Mă dezgust. – Vechĭ oscîrbesc (vsl. oskr-).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scârbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scârbésc, imperf. 3 sg. scârbeá; conj. prez. 3 să scârbeáscă

scârbí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scârbésc, imperf. 3 sg. scârbeá; conj. prez. 3 sg. și pl. scârbeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCÂRBÍ vb. 1. v. îngrețoșa. 2. v. dezgusta.

SCÂRBÍ vb. v. agasa, amărî, boci, căi, căina, cutremura, enerva, indispune, irita, încrâncena, îndurera, înfiora, înfricoșa, înfuria, îngrozi, înspăimânta, întrista, jeli, jelui, lamenta, mâhni, mânia, necăji, plictisi, plânge, pocăi, regreta, sâcâi, supăra, tângui, tremura, văicări, văita, zgudui.

scîrbi vb. v. AGASA. AMĂRÎ. BOCI. CĂI. CĂINA. CUTREMURA. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. ÎNCRÎNCENA. ÎNDURERA. ÎNFIORA. ÎNFRICOȘA. ÎNFURIA. ÎNGROZI. ÎNSPĂIMÎNTA. ÎNTRISTA. JELI. JELUI. LAMENTA. MÎHNI. MÎNIA. NECĂJI. PLICTISI. PLÎNGE. POCĂI. REGRETA. SÎCÎI. SUPĂRA. TÎNGUI. TREMURA. VĂICĂRI. VĂITA. ZGUDUI.

SCÎRBI vb. 1. a se îngrețoșa, (reg.) a se silnici. (S-a ~ de atîta mîncare.) 2. a (se) dezgusta, a (se) îngrețoșa, a (se) sătura, (reg.) a (se) scîrboli, (Mold. și Bucov.) a (se) lehămeti, a (se) lehămetisi, a (se) lehămetui, (înv.) a (se) îngreța, a (se) îngrețălui, (fam. fig.) a (i se) acri. (S-a ~ de tot ce-a văzut acolo.)

Intrare: scârbi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scârbi
  • scârbire
  • scârbit
  • scârbitu‑
  • scârbind
  • scârbindu‑
singular plural
  • scârbește
  • scârbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scârbesc
(să)
  • scârbesc
  • scârbeam
  • scârbii
  • scârbisem
a II-a (tu)
  • scârbești
(să)
  • scârbești
  • scârbeai
  • scârbiși
  • scârbiseși
a III-a (el, ea)
  • scârbește
(să)
  • scârbească
  • scârbea
  • scârbi
  • scârbise
plural I (noi)
  • scârbim
(să)
  • scârbim
  • scârbeam
  • scârbirăm
  • scârbiserăm
  • scârbisem
a II-a (voi)
  • scârbiți
(să)
  • scârbiți
  • scârbeați
  • scârbirăți
  • scârbiserăți
  • scârbiseți
a III-a (ei, ele)
  • scârbesc
(să)
  • scârbească
  • scârbeau
  • scârbi
  • scârbiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scârbi

  • 1. reflexiv tranzitiv A simți sau a produce scârbă; a (se) îngrețoșa, a (se) dezgusta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dezgusta îngrețoșa 2 exemple
    exemple
    • Cînii se scîrbesc de carnea lupului. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • A început să mă scîrbească de cînd am văzut că-și pune mintea cu flăcăii. REBREANU, I. 108.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv regional A (se) întrista, a (se) supăra.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amărî supăra întrista 3 exemple
    exemple
    • Atuncea popasul nostru-i cu întîrziere, prietine Ilie. Mie asta-mi place. – Nici eu nu pot să spun că mă scîrbesc. SADOVEANU, Z. C. 58.
      surse: DLRLC
    • Iar de sărăcie... au de defăimarea oamenilor să nu te scîrbești. STĂNOIU, C. I 150.
      surse: DLRLC
    • Știu că are să se scîrbească cînd o auzi de moartea surori-sa. BOLINTINEANU, O. 352.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv învechit A se înfuria, a se mânia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mânia înfuria un exemplu
    exemple
    • Se scîrbi Mihai cînd auzi de la Sigismund că vrea să închine țara neamțului. ISPIRESCU, M. V. 35.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • scârbă
    surse: DEX '98 DEX '09