salce¹ sf [At: LB / V: (reg) ~lcie, sarce, sarcie / E: ger Salsa, fr salse, (pad salcie¹)] 1-3 (Reg; îc ~-mare, ~-părită) Trei plante erbacee perene din familia liliaceeelor, originare din Mexic și din America de Sud (Smilax medica, officinalis și sarsaporilla). 4 (Prc) Rădăcină de salce¹ (1-3), cu gust amărui-acrișor, întrebuințată în medicină ca sudorific, depurativ etc. Si: (liv) sarsaparilă, (rar) saparină¹. 5 (Pop; îs) ~ mare (sau păzită) Leac preparat din salce¹ (4) fiartă mult în apă și apoi turnată într-un vas cu rachiu (sau vin), scoasă din rachiu, uscată, pisată și cernută. 6 (Pop; îs) ~ mică (sau purtătoare, umblătoare) Leac preparat din salce¹ (4) nefiartă, ținută în rachiu, la căldură, cu zahăr candel, stafide, roșcove etc. 7 (Reg; îe) A se pune la ~ A urma un tratament cu salce¹ (5) (păzită). 8 (Reg; îe) A intra în (sau a ieși din) ~ A începe (sau a termina) un tratament cu ceaiuri de salce¹ (4). 9 (Bot; reg; în forma sarcie) Iederă (Hedera helix).

salce² sf vz salcie¹ corectat(ă)

salce³ sf vz saltă

SALCE² s. f. (Învechit; și în forma salcie) Salță. Ca să înviezi... acea smeadă și diafană salce [făcută din untdelemn și zeamă de lămîie] răspîndești d-asupră-i un oacheș nor de piper. ODOBESCU, S. I 464. – Variantă: salcie s. f.

salce f. 1. sos, zeamă; 2. rădăcina unor plante exotice, puțin amară și acră, joacă un rol în medicina populară (Sarsaparilla). [V. sarce]. ║ [V. salcie].

salcie² sf vz salce¹

sarce² sf vz salce¹

sarcie sf vz salce¹

SALCIE¹ s. f. v. salce¹.

SALCIE² s. f. v. salce².

salce (plantă erbacee, rădăcina acestei plante, sos) s. f.