SALAMALEC, (2) salamalecuri, s. n. 1. Formulă de salut la popoarele de religie mahomedană. 2. Închinăciune adâncă, temenea (care însoțește rostirea acestei formule). – Din tc. selâmaleyküm. Cf. fr. salamalec.

salamalec sn [At: DIONISIE, C. 188 / V: (înv) ~lâc, ~aic, ~lichiu, (reg) ~anic, ~anlâc, selamalâc / Pl: ~uri / E: tc selâmaleyküm „pacea să fie cu voi!”] 1 Salut după obicei oriental, cu mâna dreaptă dusă, pe rând, la inimă, la gură și la frunte. 2 (Pex; fam) Plecăciune (1). 3 (Reg; îf salamalâc) Formulă care însoțește salamalecul (1).

SALAMALEC, salamalecuri, s. n. Formulă de salut la popoarele de religie mahomedană; închinăciune adâncă, temenea (care însoțește rostirea acestei formule). – Din tc. selâmaleyküm. Cf. fr. salamalec.

SALAMALEC, salamalecuri, s. n. Formulă de salut la popoarele de religie mahomedană; închinăciune adîncă, temenea (care însoțește această formulă). Omul i-a plăcut. A schimbat cu el un salamalec larg. Gestul său a fost teatral; al turcului, reținut. SADOVEANU, O. L. 226.

SALAMALEC ~uri n. 1) (formulă de salut la unele popoare orientale) Pace vouă! 2) Plecăciune care se face la rostirea acestei formule. /<turc. selâmaleyküm

salamalec! (selamalâc!) int. pace cu voi! (formulă de salutare a Orientalilor): mai d’aproape când venia, (ceaușul) babei selamalâc îi da POP. [Turc. SELAM ALEKIM].

salamaic sn vz salamalec

salamalâc sn vz salamalec

salamalichiu sn vz salamalec

salamanic sn vz salamalec

salamanlâc sn vz salamalec

selamalâc sn vz salamalec

selamalâc n. V. salamalec.

salamalec s. n., (temenele) pl. salamalecuri

salamalec s. n., (temenele) pl. salamalecuri

salamalec s. n., (temenele) pl. salamalecuri