salamalec sn [At: DIONISIE, C. 188 / V: (înv) ~lâc, ~aic, ~lichiu, (reg) ~anic, ~anlâc, selamalâc / Pl: ~uri / E: tc selâmaleyküm „pacea să fie cu voi!”] 1 Salut după obicei oriental, cu mâna dreaptă dusă, pe rând, la inimă, la gură și la frunte. 2 (Pex; fam) Plecăciune (1). 3 (Reg; îf salamalâc) Formulă care însoțește salamalecul (1).