5 definiții pentru sacrilegă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sacrileg, ~ă smf, a [At: HELIADE, ap. GHICA, A. 675 / V: ~ege[1] / Pl: ~egi, ~ege / E: lat sacrilegus, fr sacrilège] 1-2 (Liv) Profanator. 3-4 (Pex) Ticălos.
- În original, fără accent — LauraGellner
SACRILEG, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care săvîrșește un sacrilegiu; nelegiuit, blestemat. [< lat. sacrilegus < sacer – sacru, legere – a culege].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SACRILEG, -Ă adj., s. m. f. (cel) care săvârșește un sacrilegiu; profanator; (p. ext.) nelegiuit, blestemat. (< lat. sacrilegus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SACRILEG ~gă (~gi, ~ge) și substantival livr. Care comite un sacrilegiu. /<lat. sacrilegus, fr. sacrilege
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
* sacrilég, -ă adj. (lat. sacrilegus, d. sacra, lucrurĭ sacre, și légere, a culege = a fura). Profanator, blăstămat, care se atinge de lucrurĭ saŭ persoane sfinte: mînă sacrilegă. Subst. Proclet, hoț de bisericĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: sa-cri-leg
substantiv feminin (F6) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sacrileg, sacrilegăadjectiv sacrilegă, sacrilegesubstantiv feminin sacrileg, sacrilegisubstantiv masculin
- 1. (Persoană) care săvârșește un sacrilegiu. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Blestemat, nelegiuit, scelerat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Faptă sacrilegă. DLRLC
-
-
etimologie:
- sacrilegus DEX '09 DEX '98 DN