SABOT, saboți, s. m. 1. (Rar, mai ales la pl.) Încălțăminte primitivă făcută din lemn scobit. Drumul din Polonia în Cehoslovacia l-am făcut pe jos, cu picioarele încălțate în niște saboți grei de lemn. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 9/6. 2. Îmbrăcăminte metalică fixată ca protecție în vîrful unui pilot de lemn sau de beton care trebuie înfipt în pămînt; papuc. ♦ Organ de mașină constituit dintr-o piesă de lemn sau de metal, care, prin frecare de o roată sau de o tobă solidară cu o roată, servește la frînarea vehiculelor, a aparatelor de ridicat etc. ♦ (Determinat prin «de cale») Piesă de metal care se așază în stații pe una dintre șinele căii ferate, pentru frînarea vagoanelor în timpul manevrei lor.