10 definiții pentru sărbătoresc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sărbătoresc, ~ească a [At: CR (1829) 231/2 / V: ser~ / Pl: ~ești / E: sărbătoare + -esc] 1 Specific unei sărbători (1). 2 Privitor la sărbători (1). 3 Ca de sărbătoare (1). 4 (Pex) Festiv.

SĂRBĂTORÉSC, -EÁSCĂ, sărbătorești, adj. De sărbătoare; solemn, festiv. – Sărbătoare + suf. -esc.

SĂRBĂTORÉSC, -EÁSCĂ, sărbătorești, adj. De sărbătoare; solemn, festiv. Școlarul... își aducea aminte de lucrurile pe care le învățase pe dinafară și i le spunea cățelului cu glas sărbătoresc. GALACTION, O. I 306. Douăzeci [de galbeni] și toți cu găuri, Parc-ar fi să-mi povestească Cum se dezmierdau sărmanii în salba sărbătorească. HASDEU, R. V. 11.

SĂRBĂTORÉSC ~eáscă (~éști) Care are caracter de sărbătoare; propriu sărbătorilor; festiv; solemn. /sărbătoare +suf. ~esc

sărbătoresc a. 1. de sărbătoare: haine sărbătorești; 2. solemn, pompos.

1) sărbătorésc, -eáscă adj. (d. sărbătoare). De sărbătoare: haĭne sărbătoreștĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sărbătorésc adj. m., f. sărbătoreáscă; pl. m. și f. sărbătoréști

sărbătorésc adj. m., f. sărbătoreáscă; pl. m. și f. sărbătoréști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SĂRBĂTORÉSC adj. v. festiv.

SĂRBĂTORESC adj. festiv, solemn, (înv.) solemnel. (Adunare, zi, atmosferă ~.)

Intrare: sărbătoresc
sărbătoresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărbătoresc
  • sărbătorescul
  • sărbătorescu‑
  • sărbătorească
  • sărbătoreasca
plural
  • sărbătorești
  • sărbătoreștii
  • sărbătorești
  • sărbătoreștile
genitiv-dativ singular
  • sărbătoresc
  • sărbătorescului
  • sărbătorești
  • sărbătoreștii
plural
  • sărbătorești
  • sărbătoreștilor
  • sărbătorești
  • sărbătoreștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)