9 definiții pentru sădit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂDÍT s. n. Sădire. – V. sădi.

SĂDÍT s. n. Sădire. – V. sădi.

sădit1 sn [At: VISSARION, B. 32 / E: sădi] 1-2 Sădire (1-2). 3 (Îrg) Butășire (1).

SĂDÍT s. n. Faptul de a sădi; sădire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SĂDÍT s. v. butășire, butășit.

SĂDIT s. plantare, plantat, punere, pus, răsădire, răsădit, sădire, transplantare, (rar) transplantație, (pop.) presădire, (înv.) plantație. (~ puieților.)

Intrare: sădit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sădit
  • săditul
  • săditu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • sădit
  • săditului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sădit (s.n.)

etimologie:

  • vezi sădi
    surse: DEX '98 DEX '09