12 definiții pentru sădit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂDÍT s. n. Sădire. – V. sădi.

SĂDÍT s. n. Sădire. – V. sădi.

sădit1 sn [At: VISSARION, B. 32 / E: sădi] 1-2 Sădire (1-2). 3 (Îrg) Butășire (1).

sădit2, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~iți, ~e / E: sădi] 1 (D. răsaduri, puieți) Înfipt cu rădăcinile în pământ la locul definitiv pentru a se dezvolta Si: răsădit2 (1). 2 (D. terenuri) Acoperit cu răsaduri Si: plantat2. 3 (Rar; d. semințe, plante etc.) Semănat2 (1).

SĂDÍT s. n. Faptul de a sădi; sădire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SĂDÍT s. v. butășire, butășit.

SĂDIT adj. plantat, răsădit, transplantat, (pop.) presădit, (Transilv.) răstăvit. (Răsaduri ~.)

SĂDIT s. plantare, plantat, punere, pus, răsădire, răsădit, sădire, transplantare, (rar) transplantație, (pop.) presădire, (înv.) plantație. (~ puieților.)

Intrare: sădit
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sădit
  • săditul
  • săditu‑
  • sădi
  • sădita
plural
  • sădiți
  • sădiții
  • sădite
  • săditele
genitiv-dativ singular
  • sădit
  • săditului
  • sădite
  • săditei
plural
  • sădiți
  • sădiților
  • sădite
  • săditelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)