17 definiții pentru sârmă sărmă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SẤRMĂ, sârme, s. f. I. 1. Fir metalic (de oțel, de aramă, de aluminiu etc.) a cărui secțiune are dimensiunile transversale mai mici de 16 mm. ◊ Sârmă de parchet = sârmă de oțel cu muchii ascuțite, în forma unui ghemotoc, folosită la curățarea parchetelor. 2. (Înv.) Fir de metal prețios. II. (Iht.) Plevușcă. – Din ngr. sirma, tc. sirma.

sârmă sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 197/1 / V: (înv) săr~, sir~, (îvr) șăr~ / Pl: ~me, (reg) ~mi / E: tc sirma, ngr σύρμα] 1 (Îvr) Fir de aur sau de argint. 2 (Îvr) Filigran (1). 3 (Reg) Diademă (3). 4 (Reg) Țesătură încrețită de fir care împodobește opregul. 5 Fir metalic de oțel, de aramă, de aluminiu etc. cu secțiune transversală circulară mai mică de 16 mm. 6 (Pgn) Fir metalic de orice grosime Si: (reg) drot (1), (îvr) tel. 7 (Pex) Rețea din sârmă (6). 8 (Pan) Cablu format din mai multe fire metalice. 9 (Îs) ~ ghimpată (sau, rar cu ghimpi) Fir dublu obținut prin răsucirea a două fire de oțel moale (galvanizat) pe care sunt fixate din loc în loc noduri cu ghimpi metalici. 10 (Șîs) ~ de parchet (sau parchete ori de frecat parchetul) Împletitură, în formă de plasă, din fire de oțel, prevăzută cu muchii ascuțite, folosită la curățarea parchetului prin răzuire. 11 (Fam; gmț; îe) A veni (ceva) prin ~ A fi transmis (ceva) prin telegraf. 12 (Gmț; îe) A vorbi (cu cineva) pe ~ A vorbi (cu cineva) la telefon. 13 (Fam; gmț; îe) A băga (cuiva) o ~ A telefona (cuiva). 14 (Reg; îe) ~ de om Se spune despre un om de neam bun și înzestrat cu multe calități. 15 (Îe) A juca pe ~ A se acomoda cu împrejurările, a ști să se descurce în orice situație. 16 (Nav) Parâmă făcută din fire de sârmă (5) răsucite. 17 (Olt) Fiecare dintre firișoarele de borangic care, la trasul gogoșilor, se unesc, se lipesc pentru a da firul de țesut. 18 (Buc) Iarbă mare care crește pe câmp. 19 (Ban) Panglică. 20 (Spc) Cordea care se pune la pălărie. 21 (Arg) Moldovean. 22 (Ban) Șiret la ghete. 23 (Reg) Parte a viorii nedefinită mai de aproape, probabil coardele. 24 (Iht; Mun) Plevușcă1 (Leucaspius delineatus).

SÂRMĂ, sârme, s. f. I. 1. Fir metalic (de oțel, de aramă, de aluminiu etc.) a cărui secțiune are dimensiunile transversale mai mici de 16 mm. ◊ Sârmă de parchet = sârmă de oțel cu muchii ascuțite, în forma unui ghemotoc, folosită la curățarea parchetelor. 2. (Înv.) Fir de metal prețios. II. (Iht.) Plevușcă. – Din ngr. sirma, tc. sirma.

SÂRMĂ ~e f. Fir metalic de diverse grosimi, având numeroase întrebuințări. ~ de aluminiu. ~ ghimpată. /<turc. surma, ngr. syrma

sârmă f. 1. fir de aur sau de argint: cioltare cusute cu sârmă de aur FIL.; 2. filigran: felegele de smalț cu zarafuri de sârmă OD.; 3. azi, fir de fler. [Gr. mod. SYRMA].

SÎ́RMĂ, sîrme, s. f. I. 1. Fir metalic (de oțel, de aramă, de aluminiu etc.) Bozan s-a urcat sus pe scara de sîrmă, la comanda podului rulant. SAHIA, N. 33. Și nădejdea de la mine E ca sîrma de subțire; Ca sîrma din bolta veche, Cum o tragi se rupe-n șepte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 238. ◊ Fig. Vremea era limpede; de la asfințit strecura soarele sîrme de aur peste acoperișurile roșii ale pavilioanelor. SADOVEANU, O. VI 185. Plouă!... Iar pe strada animată ca la cinematograf, Ploaia zugrăvește-n aer sîrme lungi de telegraf. TOPÎRCEANU, P. 79. ◊ Sîrmă ghimpată v. ghimpat. Sîrmă de parchet = sîrmă de oțel cu muchii ascuțite, folosită la curățirea parchetelor. 2. (Învechit) Fir de metal prețios. Are să-ți spuie că poți trage din straiul ei un fir de sîrmă ori de mătasă. SADOVEANU, Z. C. 211. ◊ (În metafore și comparații) Mijlocul îl avea încins cu un colan țesut în fir sîrmă. FILIMON, C. 216. 3. (Ban.) Fir de mătase împletit în formă de sfoară; panglică de mătase. Sfîrșindu-se și această ceremonie... fetele din Banat, împărțind în două sîrma (panglica) care... au ținut-o preste cel mort, se întorc cu toții spre casă. MARIAN, Î. 337. Nime n-o mai jelește, Fără Ion cu capul gol, Că doar lui i-a fost mai dor, Și Achim cu sîrma neagră, Că doar lui i-a fost mai dragă. HODOȘ, P. P. 118. II. (Iht.) Plevușcă.

sî́rmă f., pl. e (ngr. sýrma, sîrmă, d. vgr. sýrma, lucru tras, sýro, trag; vsl. sirĭma, sîrmă, bg. sŭrma, sîrmă; turc. syrma sîrmă de aur saŭ de argint). Vechĭ. Fir de aur saŭ de argint. Filigrană, lucrare din fire de argint. Azĭ. Fir de orĭ-ce metal (fer, aramă): oale legate cu sîrmă, sîrma telegrafuluĭ, telegraf fără sîrmă (greșit fără fir, după fr. sans fil).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sấrmă s. f., g.-d. art. sấrmei; pl. sấrme

sârmă s. f., g.-d. art. sârmei; (bucăți, feluri, pești) pl. sârme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÂRMĂ s. (înv. și reg.) tel, (reg.) drot. (Loc împrejmuit cu ~.)

SÂRMĂ s. v. filigran, fufă, panglică, plevușcă,șiret.

SÎRMĂ s. (înv. și reg.) tel, (reg.) drot. (Loc împrejmuit cu ~.)

sîrmă s. v. FILIGRAN. FUFĂ. PANGLICĂ. PLEVUȘCĂ. ȘIRET.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sîrmă (-me), s. f.1. (Înv.) Fir de metal prețios. – Fir de metal prețios. – 3. Fir metalic. – 3. (Olt.) Fir de mătase. Mr. sirmă „mătase”, megl. sărmă „fir metalic”. Ngr. σύρμα (Roesler 576; Cihac, II, 699; cf. Vasmer, Gr., 133), posibil prin intermediul tc. surma, cf. alb. sërmë, bg. sărma, sb. srma.Der. sîrmar, s. m. (fabricant de obiecte de sîrmă); sîrmuliță, s. f. (pește, Leucaspius delineatus).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

sârmă, sârme s. f. (peior.) denumire generică dată de ardeleni moldovenilor așezați în județele Transilvaniei în ultimele decenii.

a băga o sârmă expr. a da un telefon.

Intrare: sârmă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sârmă
  • sârma
plural
  • sârme
  • sârmele
genitiv-dativ singular
  • sârme
  • sârmei
plural
  • sârme
  • sârmelor
vocativ singular
plural
sărmă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.