16 definiții pentru sâmbră simbră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SẤMBRĂ, sâmbre, s. f. (Înv. și reg.) Asociație, tovărășie. ♦ Spec. Întovărășire în vederea aratului sau a alcătuirii unei stâne pentru văratul oilor. – Cf. magh. cimbora.

sâmbră sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 177r/32 / V: sim~ / Pl: ~i / E: ns cf alb sëmbër (srb srebar, srebra, ngr σομβολή)] 1 (Îvr) Asociație (1). 2 Tovărășie. 3 (Reg; îlav) De ~ În tovărășie. 4 (Îal) Împreună. 5 (Reg; îe) A prinde (sau a face) ~ A face tovărășie. 6 (Îvr; spc; șîs ~ în plug) Întovărășire în vederea aratului sau a alcătuirii unei stâne de vară Si: (reg) simbrie. 7 (Îvr) Timp cât durează o sâmbră (1). 8 (Mar; Trs; îs) ~ra oilor Sărbătoarea începerii mulsului vitelor (la munte). 9 (Trs) Conflict (1). 10 (Reg) Preț.

SÂMBRĂ, sâmbre, s. f. (Înv. și reg.) Asociație, tovărășie. ♦ Spec. Întovărășire în vederea aratului sau a alcătuirii unei stâne pentru văratul oilor. – Cf. magh. cimbora.

SÂMBRĂ ~e f. înv. Întovărășire în vederea realizării unor lucrări comune (mai ales agricole). [Sil. sâm-bră] /cf. alb. sëmbër, sb. srebra

sâmbră f. Mold Tr. tovărășie la arat. [Slav. *SEBRŬ, tovarăș].

SÎ́MBRĂ, sîmbre, s. f. (Învechit și regional) Asociație, tovărășie. Să nu vă prindeți voi în sîmbră cu călugărul acela. RETEGANUL, P. II 66. ♦ Întovărășire în vederea aratului sau a alcătuirii unei stîni pentru văratul oilor. Această însoțire sau tovărășie se numește prin părțile de sus ale Moldovei și prin Bucovina sîmbră sau sîmbrie. PAMFILE, A. R. 46.

sî́mbră f., pl. e (cuv. slavo-finez [G. Meyer, Ngr. St. 2] saŭ vsl. *sembră [Bărb. Ind. 129], și atuncĭ de acĭ vine și ung. szimbora, cimbora, tovarăș, și ngr. sémbra, țăran care are un singur boŭ și se asociază cu altu care are tot un singur boŭ ca să are împreună. V. simbrie, însîmbrez). Vechĭ. Tovărășie. Azĭ. Mold. Trans. (sîmbră, simbrie). Tovărășie, maĭ ales a țăranilor (simbrașĭ, simbriașĭ) ca să-șĭ are ogoarele în comun orĭ care-șĭ daŭ oile în sama baciuluĭ. Comunitate, legătură: n’am nicĭ o sîmbră cu el. Rînd, serie: am semănat și maĭ devreme, și maĭ tîrziŭ, dar sîmbra de la mijloc s’a nemerit maĭ bună (rev. I. Crg. 13, 114). A pune’n sîmbră, a pune la cale, a organiza (rev. I. Crg. 4, 59).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sấmbră (înv., reg.) s. f., g.-d. art. sấmbrei; pl. sấmbre

sâmbră s. f., g.-d. art. sâmbrei; pl. sâmbre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÂMBRĂ s. v. asociație, asociere, întovărășire, tovărășie.

sîmbră s. v. ASOCIAȚIE. ASOCIERE. ÎNTOVĂRĂȘIRE. TOVĂRĂȘIE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sîmbră (-re), s. f. – Asociație, societate, companie. Sl. sŭmbrŭ „tovarăș” (Miklosich, Fremdw., 125; Tiktin; Byhan 230), cf. mag. szimbra „societate”. – Der. simbrie (var. sîmbrie), s. f. (Trans., Mold., asociație de țărani, pentru lucrarea pămîntului în comun; salariu, plată), cf. ngr. σεμπριά „muncă în dijmă”, σέμπρος „dijmaș”; sîmbrălui, vb. (înv., a se asocia); sîmbraș, s. m. (înv., tovarăș de muncă, asociat); însîmbra, vb. refl. (Trans., a se asocia); simbriaș (var. sîmbriaș), s. m. (salariat, ziler).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sâmbră, sâmbre, s.f. (înv. și reg.) 1. asociație, tovărășie. 2. întovărășire în vederea aratului sau a alcătuirii unei stâne pentru văratul oilor. 3. (reg.) sărbătoarea oilor (începutul mulsului oilor la munte). 4. timpul cât durează o întovărășire (o sâmbră). 5. (reg.) ceartă, conflict. 6. (reg.) preț.

sấmbră, sâmbre, s.f. – (reg.) Asociație, întovărășire a proprietarilor de oi. Sâmbra oilor = obicei pastoral care are loc la sfârșitul lunii aprilie. – Din sl. sŭmbrŭ „tovarăș” (Miklosich, Tiktin, cf. DER); cf. alb. sëmbër (MDA). Cuv. rom. > magh. cimbora (Bakos, 1982).

sấmbră, -e, s.f. – Asociație, întovărășire a proprietarilor de oi. Sâmbra oilor, obicei pastoral care are loc la sfârșitul lunii aprilie. – Din sl. sŭmbrŭ „tovarăș” (Miklosich, Tiktin cf. DER); Cuv. rom. preluat în magh. (cimbora) (Bakos 1982).

Intrare: sâmbră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sâmbră
  • sâmbra
plural
  • sâmbre
  • sâmbrele
genitiv-dativ singular
  • sâmbre
  • sâmbrei
plural
  • sâmbre
  • sâmbrelor
vocativ singular
plural
simbră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

sâmbră simbră

etimologie: