Definiția cu ID-ul 797984:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sîmbră f., pl. e (cuv. slavo-finez [G. Meyer, Ngr. St. 2] saŭ vsl. *sembră [Bărb. Ind. 129], și atuncĭ de acĭ vine și ung. szimbora, cimbora, tovarăș, și ngr. sémbra, țăran care are un singur boŭ și se asociază cu altu care are tot un singur boŭ ca să are împreună. V. simbrie, însîmbrez). Vechĭ. Tovărășie. Azĭ. Mold. Trans. (sîmbră, simbrie). Tovărășie, maĭ ales a țăranilor (simbrașĭ, simbriașĭ) ca să-șĭ are ogoarele în comun orĭ care-șĭ daŭ oile în sama baciuluĭ. Comunitate, legătură: n’am nicĭ o sîmbră cu el. Rînd, serie: am semănat și maĭ devreme, și maĭ tîrziŭ, dar sîmbra de la mijloc s’a nemerit maĭ bună (rev. I. Crg. 13, 114). A pune’n sîmbră, a pune la cale, a organiza (rev. I. Crg. 4, 59).