5 definiții pentru sâcâit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÂCÂÍT, -Ă, sâcâiți, -te, adj. (Rar) Greu de mulțumit; pisălog, cicălitor. – V. sâcâi.

SÂCÂÍT, -Ă, sâcâiți, -te, adj. (Rar) Greu de mulțumit; pisălog, cicălitor. – V. sâcâi.

sâcâit, ~ă a [At: POLIZU / Pl: ~iți, ~e / E: sâcâi] 1 Căruia i s-a creat o stare de supărare, de enervare, de iritare Si: agasat, enervat (2), iritat, plictisit, (pop) zădărât. 2 (Rar; mai ales d. copii) Neastâmpărat. 3 Agitat (2). 4 (Rar) Care este greu de mulțumit.

SÎCÎÍT, -Ă, sîcîiți, -te, adj. Care este greu de mulțumit, care sîcîie, cicălește; cicălitor. Mi-a scos sufletul; mai bine moartea decît așa tigoare de bărbat sîcîit. VLAHUȚĂ, O. A. 234. ♦ (Substantivat) Persoană pe care cineva o cicălește; p. ext. necăjit, amărît. Sîcîita, vai de ea, Șade-ntr-un vîrf de nuia (Aluna). TEODORESCU, P. P. 216.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÂCÂÍT adj. v. enervat.

SÎCÎIT adj. agasat, enervat, iritat, plictisit, supărat, (livr.) tracasat, (pop.) zădărît. (Om ~.)

Intrare: sâcâit
sâcâit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sâcâit
  • sâcâitul
  • sâcâitu‑
  • sâcâi
  • sâcâita
plural
  • sâcâiți
  • sâcâiții
  • sâcâite
  • sâcâitele
genitiv-dativ singular
  • sâcâit
  • sâcâitului
  • sâcâite
  • sâcâitei
plural
  • sâcâiți
  • sâcâiților
  • sâcâite
  • sâcâitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)