12 definiții pentru rățișoară

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂȚIȘOARĂ, rățișoare, s. f. 1. (Zool.) Rățușcă. 2. (Entom.) Gen de insecte coleoptere lungi, brune-cenușii, cu rostrul lățit, asemănător cu ciocul de rață, care atacă porumbul, sfecla, ovăzul etc. (Tanymecus). 3. (Bot.; la pl.) Plantă erbacee perenă, cu rizom și frunze lungi, cu tulpina scurtă, cu flori mari, albe, galbene sau violacee (Iris pumila).Rață + suf. -ișoară.

RĂȚIȘOARĂ, rățișoare, s. f. 1. (Zool.) Rățușcă. 2. (Entom.) Gen de insecte coleoptere lungi, brune-cenușii, cu rostrul lățit, asemănător cu ciocul de rață, care atacă porumbul, sfecla, ovăzul etc. (Tanymecus). 3. (Bot.; la pl.) Plantă erbacee perenă, cu rizom și frunze lungi, cu tulpina scurtă, cu flori mari, albe, galbene sau violacee (Iris pumila).Rață + suf. -ișoară.

rățișoa sf [At: POLIZU / Pl: ~oare / E: rață + -ișoară] 1-2 (Șhp) Rățușcă (1-2). 3 Rățușcă (3). 4 (Mpl) Plantă erbacee perenă, cu rizom și frunze lungi, cu tulpina scurtă, cu flori mari, violacee sau galbene (Iris pumila). 5 (Ent) Gen de insecte coleoptere lungi, brune-cenușii, cu rostrul lățit, asemănător cu ciocul de rață (1), care atacă porumbul, ovăzul, sfecla etc. (Tanymecus).

RĂȚIȘOARĂ, rățișoare, s. f. 1. Rățușcă. Două rățișoare... pe unde mergea, malul se surpa. ISPIRESCU, la CADE. 2. (La pl.; Bot.) Stînjenel, iris.

RĂȚIȘOA1 ~e f. (diminutiv de la rață) Plantă erbacee cu tulpina scurtă, cu flori mari, divers colorate, care crește prin pajiști. /rață + suf. ~ișoară

RĂȚIȘOA2 ~e f. (diminutiv de la rață) Insectă coleopteră, lungă, de culoare brună-cenușie, cu gura lățită, care atacă unele culturi agricole (porumbul, ovăzul, sfecla etc.). /rață + suf. ~ișoară

rățișoară f. 1. rață mică; 2. pl. Bot. stânjinel (după colorile variate ale florilor sale).

rățișoáră (oa dift.) f., pl. e (dim. d. rață). Pl. Un fel de stînjinel (tris pumila).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rățișoa s. f., g.-d. art. rățișoarei; pl. rățișoare

rățișoa s. f., g.-d. art. rățișoarei; pl. rățișoare

rățișoa s.f., g.-d. art. rățișoarei; pl. rățișoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂȚIȘOA s. 1. v. boboc. 2. (BOT.; Iris pumila) (reg.) stânjenel.

RĂȚIȘOA s. 1. (ORNIT.) boboc, rățușcă, (reg.) rățucă, rățuică, rățușoară, rățuță. 2. (BOT.; Iris pumila) (reg.) stînjenel.

Intrare: rățișoară
rățișoară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rățișoa
  • rățișoara
plural
  • rățișoare
  • rățișoarele
genitiv-dativ singular
  • rățișoare
  • rățișoarei
plural
  • rățișoare
  • rățișoarelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rățișoa, rățișoaresubstantiv feminin

  • 1. zoologie Boboc, rățușcă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Două rățișoare... pe unde mergea, malul se surpa. ISPIRESCU, la CADE. DLRLC
  • 2. entomologie Gen de insecte coleoptere lungi, brune-cenușii, cu rostrul lățit, asemănător cu ciocul de rață, care atacă porumbul, sfecla, ovăzul etc. (Tanymecus). DEX '09 DEX '98
  • 3. botanică (la) plural Plantă erbacee perenă, cu rizom și frunze lungi, cu tulpina scurtă, cu flori mari, albe, galbene sau violacee (Iris pumila). DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Rață + sufix -ișoară. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.