RĂSTURNĂTOR, -OARE, răsturnători, -oare, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. (Persoană) care schimbă, care răstoarnă o situație, o stare de lucruri. 2. S. f. (Reg.) Cormană. 3. S. n. Dispozitiv folosit la laminoare pentru a executa operația de răsturnare pe o față și pe alta a blocurilor, a lingourilor, a tablelor etc. între două treceri (faze) succesive de laminare. ♦ Dispozitiv care servește la răsturnarea vagonetelor din mină, în scopul golirii acestora. – Răsturna + suf. -ător.

răsturnător, ~oare [At: N. COSTIN, L. 81 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: răsturna + ~(ă)tor] 1 sm (Rar) Cel care răstoarnă (1). 2-3 smf, a (Fig) (Persoană) care schimbă (o situație, o stare de lucruri). 4 sf Cormană (1) (la plug). 5 sn Dispozitiv folosit la laminoare pentru a executa operația de răsturnare pe o față și pe alta a blocurilor, a lingourilor, a tablelor etc. între două faze succesive de laminare. 6 sn Dispozitiv care servește la răsturnarea vagonetelor din mină, în scopul golirii acestora.

răsturnător a. care răstoarnă: de Domni dibaciu răsturnător AL.

răsturnătoriu, ~oare a vz răsturnător

răsturnător¹ (dispozitiv) s. n., pl. răsturnătoare

răsturnător² (înv.) adj. m., (persoană) s. m., pl. răsturnători; adj. f., (persoană) s. f. sg. și pl. răsturnătoare

răsturnător¹ (înv.) adj. m., (persoană) s. m., pl. răsturnători; adj. f., s. f. sg. și pl. răsturnătoare

răsturnător adj. m., s. m., pl. răsturnători; f. sg. și pl. răsturnătoare